În anul 2017, Asociația Prin Banat pornea la drum cu un proiect gândit special pentru dosarul de candidatură cu care Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii. Cămine în mișcare a început ca o platformă ce își propunea să exploreze migrația ca fenomen ce face parte din trecutul și prezentul Banatului, dar și al întregii Europe.

Unul dintre proiectele sădite în acea perioadă a fost punerea în scenă a basmului „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Spectacolul revine în această săptămână în fața publicului din Capitala Europeană a Culturii, cu șase noi reprezentații, toate sold-out, la fel cum au fost și cele din 2021.

Despre cum s-a dezvoltat proiectul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, ce îi așteaptă pe spectatori și de ce spectacolul contează pentru publicul tânăr, ne-a povestit Alexandra Palconi, președinta Asociației Prin Banat.

Cum arată certificatul de naștere al proiectului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte?

Spectacolul de teatru de mari dimensiuni „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” a fost gândit și dezvoltat între anii 2020-2021, în cadrul proiectelor Cămine în mișcare (Moving Fireplaces) și Centriphery. Cămine în mișcare este proiectul pe care Prin Banat îl implementează în cadrul Programului cultural național „Timișoara Capitală Europeană a Culturii”. E o inițiativă care scoate la lumină povești adevărate de viață din regiunea Banatului istoric ce au ca subiect central fenomenul migrației, transpunându-le și prezentându-le mai departe prin intermediul artei. Iar Centriphery a inclus o serie de rezidențe și cercetări artistice care urmăreau identificarea miturilor și legendelor locale din țara de rezidență a fiecărui partener european implicat și translatarea acestora la realitățile contemporane, folosind arta ca instrument de mediere.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte a fost construit în contextul pandemic, când, probabil, cu toții ne gândeam la temele pe care acest basm românesc le abordează. Pe de altă parte, basmul cules de Petre Ispirescu în anul 1862 abordează într-o aură metaforică și subiectul migrației și impulsul de a pleca în căutarea unei vieți mai bune, prin călătoria pe care Făt-Frumos o desfășoară de-a lungul poveștii, cu toate piedicile de care se lovește în drumul său spre găsirea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Ovidiu Mihăiță, regizorul spectacolului (și artist desemnat de Prin Banat pentru proiectul Centriphery, alături de ilustratoarea Livia Coloji), după ce pusese în scenă balada Miorița cu Auăleu, dorea să exploreze în continuare potențialul miturilor și legendelor românești în teatrul contemporan. Prin urmare, decizia de a face Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte la o scară atât de mare a fost una cât se poate de firească și plină de entuziasm, în pofida tuturor provocărilor și temerilor pe care le aveam ca organizatori de evenimente culturale în timpul pandemiei. Într-o notă personală, aș putea spune că producția spectacolului în acel context dificil a fost ca o terapie, un mod de vindecare, după un an în care cu toții mai mult am stat în case, în fața ecranelor.

Din punct de vedere artistic, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte s-a concretizat printr-o cooperare între artiștii Ovidiu Mihăiță (regie și scenariu), Livia Coloji (ilustrație), Conny Zenk (sunet) – din Austria, Xiri Noir (coregrafie) – din Danemarca, Lia Pfeiffer (costume) și Ciprian Tauciuc (scenografie). Acestora li s-au alăturat Sol Faur (muzică), Beatrix Leila (maestru cor), Cuța Gornic (maestru păpușar), acrobați, actori de la Auăleu, Bis Teatru din Sibiu și Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara. Și, de asemenea, circa 40 de voluntari din comunitatea timișoreană, majoritatea neavând niciun fel de pregătire în sfera artelor, s-au implicat în realizarea spectacolului. Aceștia au lucrat cot la cot cu echipa artistică și de producție, unii dintre ei chiar alegând ulterior să devină parte din distribuția spectacolului și să apară pe scenă.  

Reprezentațiile de la finalul acestei luni vor fi identice cu cele din urmă cu doi ani?

Cei care au văzut spectacolul în anul 2021 vor avea parte de câteva surprize. În primul rând, scenografia se va schimba într-o anumită măsură, prin implicarea artistului Dinu Bodiciu, care a dezvoltat mai departe scenografia creată de Ciprian Tauciuc în urmă cu doi ani. În al doilea rând, de această dată toți actorii din scenă (50 de persoane) vor cânta – de această bucată s-a ocupat Beatrix Leila și acum a fost dezvoltată de Mihai Prelipcian. Cele șase reprezentații din anul 2023 vin cu schimbări și în scenariu, inclusiv cu o scenă total nouă.

Pe scurt, așa cum îmi place să răspund când sunt întrebată despre ce și cum va fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte în 2023: va fi și mai spectaculos și va suna și mai bine! Și, cel mai important, mă bucur să anunț că biletele pentru toate cele șase reprezentații au fost epuizate deja, înainte cu 5-6 zile de noua premieră. 

Dorim să menționăm că, deși biletele cu loc la reprezentațiile spectacolului au fost vândute, Piața Libertății este mare și este posibil să merite o plimbare pe acolo în serile de marți până duminică.

Spectacolul se adresează publicului tânăr?

Basmul și punerea lui în scenă au un caracter moralizator și filosofic, care se adresează în primul rând publicului tânăr. Toți ne simțim invincibili când suntem tineri și credem că o să fim mereu așa, corect? Iar dacă cineva îți spune contrariul, îți e greu să-l crezi. Dar, așa e ciclul firesc al vieții. Inevitabil, la un moment dat apare și etapa de maturizare, când valorile, prioritățile și responsabilitățile ni se schimbă radical. Sau, cum s-ar zice fiecare ajungem să călcăm și în Valea Plângerii, la un moment dat în viață.

Dar, ca să închei într-un ton mai optimist: cu ce mi-aș dori ca tinerii de azi să rămână după ce văd Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este că într-adevăr, tinerețea e frumoasă, dar la fel vor fi și alte etape viitoare – la fel de frumoase. Viața merită prețuită și îngrijită, la fel și toți oamenii dragi din viețile noastre, în orice moment. Și chiar dacă fizic îmbătrânim, cel mai important e ca în suflet să rămânem la fel de tineri și curioși.

Tinerețe fără bătrânețe e doar unul dintre punctele în care s-au oprit Căminele în mișcare în acești ani, dar ați avut și alte proiecte adresate celor tineri. În ce măsură vă adresați generațiilor de mâine atunci când vă gândiți proiectele?

Deși nu e neapărat comunicat și prezentat de noi în felul acesta, proiectul Cămine în mișcare, prin conceptul său și prin mărturiile pe care le adună laolaltă, e o arhivă de memorie colectivă. O platformă intergenerațională, unde generațiile de ieri lasă sfaturi, povețe și detalii despre cum au simțit și trăit ei, la nivel personal, anumite evenimente consemnate în manualele de istorie din istoria recentă a regiunii în care trăim, în raport cu restul Europei și nu numai. Aș putea spune că proiectul Cămine în mișcare se adresează mai ales generațiilor de mâine, iar faptul că prezentăm poveștile documentate atât într-un mod clasic (sub formă de reportaje, de exemplu), cât și prin intermediul artelor, ajută la extinderea audienței și le conferă celor care aleg să se deschidă și să-și povestească viața o garanție că vocea lor va dăinui în timp, pentru mai multe generații.

Poveștile sunt spuse prin arte vizuale (ex. Punct înaintea acului de la Oana Rill, Pop-up Device for Experimenting Margins de Lera Kelemen sau colecția de ilustrații și benzi desenate TUR BANAT de Sorina Vazelina), artă digitală (Tipare ale Memoriei de Marius Jurca sau Memorii Interactive de Noiseloop Studio) sau artele spectacolului (Altă zi cu soare de la Teatrul Basca din Timișoara sau Mutat de la noi de Teatrul BIS din Sibiu - două produse culturale construite pe baza arhivei Cămine în mișcare și care, în timp, au devenit sustenabile, au dezvoltat o autonomie proprie). Desigur, exemplele pot continua, dar mă voi opri aici.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte e deja al treilea proiect din 2023 care poartă eticheta Cămine în mișcare. Știu însă că, în paralel, lucrați și la o nouă ediție a festivalului. Când, unde, cum, cu cine?

În 2023, Cămine în mișcare a debutat cu premiera filmului documentar When Borders Get Indistict, în regia autorului de film Mircea Sorin Albuțiu. Apoi, a continuat cu materialul audio/podcastul UZDINUZ, o serie de istorii mici de viață documentate și povestite cu măiestrie de Christine Cizmaș. 

Festivalul Cămine în mișcare 2023 se va desfășura atât în Timișoara, cât și în alte localități din Banatul istoric, în perioada septembrie-octombrie. Proiectele care întregesc programul festivalului din acest an vor fi prezentate publicului larg în premieră. Vor fi 10 noi proiecte, care au fost create pe baza rezultatelor cercetării întreprinse în teren de către echipa noastră în vara anului 2022. Urmează să anunțăm programul final al festivalului imediat după Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, căci ne ocupăm de ambele în același timp. 

Prin Banat înseamnă călătorii, povești și drag de plaiurile bănățene. Anul viitor, asociația va împlini un deceniu de existență, iar în această perioadă a colectat „povești care merită spuse mai departe, oricum ar fi ele, cu bune și cu rele, frumoase, pline de nostalgie sau cufundate în mister”. Pe lângă Cămine în mișcare, Prin Banat mai dezvoltă proiecte precum Heritage of Timișoara, Castelul de Apă sau Ambulanța pentru Monumente Banat.