Proiectul propus de Robert Bălan în cadrul bursei de creație Energie! este un spectacol de teatru al cărui text va fi rezultat al unei documentări/cercetări artistice.
Robert Bălan va realiza interviuri cu douăzeci dintre beneficiarii ai Asociației de „autoreprezentanți” Ceva de Spus. Fiind o organizație foarte activă, poveștile lor au fost deja prezentate/prezente în contexte publice, în situații artistice și la evenimente social-politice (conferințe, întâlniri cu potențial de a produce schimbări legislative etc.) în Timișoara și în alte locuri din România sau din Europa. Proiectul nu se referă la întâmplări trecute, ci la o perspectivă asupra viitorului.
Întrebările pe care Robert Bălan le va pune în cadrul cercetării sunt: cum ți-ai dori să se comporte cu tine alte persoane când afli că ai o deficiență. Ai avut parte de situații amuzante în acest sens? Cum ai vedea o situație ideală pentru tine în viitor? Demersul lui Robert Bălan nu este unul de tip jurnalistic pentru că interviurile nu vor fi publicate. Acestea vor fi suport pentru creație artistică, discuțiile vor fi private, iar informațiile vor fi împărțite public doar cu acordul persoanelor.
„Este vorba despre sentimentul acela pe care alții, așa zișii normali, îl au atunci când întâlnesc o persoană cu deficiențe. Aș vrea să mă învețe cum să mă comport, iar eu să joc rolul inocentului. Rol pe care îl voi păstra și în spectacolul final.”.
Partea a doua a proiectului constă în ateliere de teatru în care prin exerciții de improvizație, Robert Bălan va recrea scene întâmplate și, împreună cu participanții, va imagina situații viitoare ideale. După o perioadă de pauză, necesară pentru revizuirea/așezarea materialului, Robert Bălan va elabora un scenariu de spectacol, partea finală a proiectului. Timp de două săptămâni, repetițiile vor consta în stabilirea exactă a poveștilor care vor rămâne publice, în exerciții de vorbire scenică, în editarea materialelor audio sau video, rezultate ale documentării care urmează să facă parte din spectacol, în găsirea unor forme scenice adecvate (monolog, lectură, dramatizare, scenete de pantomimă, dans etc). Nu va fi un spectacol de teatru în sensul clasic (personaje, conflict, poveste), ci un spectacol puzzle care va combina mai multe tehnici și în care limita între persoană și performer nu este foarte clar delimitată. Un spectacol care va folosi în primul rând umorul, auto-ironia ca elemente principale. Totodată vor fi și scene tip mărturisire, în care fiecare va avea șansa să povestească o istorie.