Curatorul internațional Cosmin Costinaș a fost distins în anul 2021 cu Bega Art Prize. Costinaș s-a stabilit recent la Berlin (Germania) după o perioadă de 12 ani în care a fost directorul executiv și curatorul spațiului Para Site din Hong Kong. Pentru doi ani la rând s-a aflat în topul Power 100 al celor mai influente persoane din artele vizuale din lume, realizat de ArtReview. Cosmin Costinaș s-a remarcat în ultimii doi ani ca director artistic al celei de-a 24-a Bienale de la Sydney (2024) și al Trienalei de la Kathmandu 2077 (2022) și co-curator al Pavilionului României la cea de-a 59-a ediție a Bienalei de la Veneția (2022). Proiectul expozițional, curatoriat de Cosmin Costinaș, constă în organizarea unei expoziții internaționale de grup, prezentată la Kunsthalle Bega în perioada 18 octombrie 2024-1 februarie 2025, care va reuni peste 17 artiști din România, Serbia, Ucraina, Germania, Liban, Thailanda, Jamaica, Vietnam, Indonesia, Etiopia: Florin Bobu (RO)/Tony Chakar (LB)/ Ana Deji (RO)/Megan Dominescu (RO)/Mihaela Dragan (RO)/Ion Dumitrescu (RO)/Kaleb D’Aguilar (JM)/Agegnehu
Engida (ET)/Alexandra Gulea (RO/DE)/Sakarin Krue-On (TH)/Tran Luong (VN)/Ivana Mladenović (RS)/Nicoleta Moise (RO)/Maria Prodan (RO)/Citra Sasmita (ID)/Ștefan Sava (RO)/Sana Shahmuradova Tanska (UA)(work-in-progress). 

Cosmin Costinaș, la începutul carierei sale, a fost un curator independent care lucra într-un spațiu/România care nu era centrul lumii artei și nu folosea narativele hegemoniei. Limbajul vizual își propunea însă un discurs internațional. Pleacă într-o lume complexă/Europa, cu multiple regimuri vizuale și multiple principii/cosmografice, estetice/de organizare, pe baze radical diferite. O lume întreagă, cu structuri de putere/cine spune? ce spune?/peisaje culturale complexe și strategii de decolonizare a artei. Anxietatea momentului este întinsă spre politica adevărului. Cosmin Costinaș revine în România pentru prima expoziție de anvergură organizată în țara sa de origine, cu un proiect curatorial despre marginal/marginalitate și despre imaginea/imaginația de sine a României, o expoziție care narează, prin intermediul unor limbaje vizuale diverse, o istorie a mișcărilor de excludere imaginată prin intermediul unor linii principale ale fenomenului excluderii preluate, pe de o parte, din discursurile istorice din România, iar  e de altă parte, din cele de istorie a artei în spațiul românesc. Expoziția răspunde la întrebări precum: care sunt grupurile care, împreună cu poveștile, imaginile și perspectivele lor au fost excluse din procesul continuu de imaginație de sine al României?; care sunt limbajele artistice care au fost lăsate în afara construirii unei istorii a artei care să reflecte această imagine de sine a națiunii astfel produse? Expoziția vorbește despre felurile în care subiecte, genuri, stiluri, limbaje, medii și genealogii artistice au fost lăsate în afara narativelor dominante, de multe ori în detrimentul complexității. Vorbește despre linii de idei și poziții progresiste care au marcat epoci și culturi diferite, despre grupuri sociale întregi lăsate în afară sau pe margini ambigue. Titlul este și el un joc cu ambiguitatea acestui termen în context românesc, ca îndemn de excludere, de multe ori violentă, dar în același timp evocând o psihogeografie difuză, adeseori mai dezirabilă decât datele înăuntrului românesc. Expoziția include obiecte din genealogii diverse, materiale istorice, arhive și reproduceri, însă se concentrează preponderent pe artiști contemporani, atât din România - unde au loc în prezent procese reflexive și reconsiderări ale multora dintre liniile de interes ale expoziției -, cât și internaționali, ancorând multe dintre discuții în contexte largi și poate neașteptate.