Tema este un poem personal creat dintr-o viziune feminină, despre relația foarte intimă dintre mine și mine, într-un proces introspectiv. Apelez la limbajul poetic pentru forța sa sugestivă și de înțelegere care acționează și pe alte paliere decât cel mental, cu o putere majoră de a crea conexiuni cu alte persoane. Integrez texte în lucrările mele de circa treizeci de ani, la început în linogravuri și mai apoi în hârtiile manuale.
Lucrarea constă dintr-un număr de 10 perne a căror învelitori au câte un text care este brodat de mine. În expoziție pernele sunt așezate pe niște socluri, având expuse fotografii în vecinătate.
Textele au sens și funcționează atât ca enunțuri individuale, un poem-desen-pernă dar și în diferite combinații date de numărul pernelor, de proximitatea lor și amplasarea în spațiu.
Am croit și cusut fiecare față de pernă în așa fel ca să aibă un pliu, rolul acestuia fiind de surpriză, de chemare la interacțiune subtilă și rafinată cu textura și volumul unui material textil și de depozitare. Se poate adăposti acolo ceva concret ca un bilețel cu un mesaj de dragoste sau un memento, gânduri scoase la iveală de enunțul cusut pe pernă dar și un vis. Sau degetele noastre când potrivesc perna ori când doresc să se odihnească învelite într-o pânză protectoare. Ca și în cazul desenelor-farfurii cercetez zona de interferență dintre finețe, lux și funcțional. Interoghez utilitatea extinzând-o și făcând-o să răspundă nevoii de contemplare, senzualitate, ludic, uimire, conectare. Aceste obiecte sunt simultan desene, poeme, perne, recipiente, locuri pentru visare.
Am ales pânze naturale din cânepă, in și bumbac albe sau în culori naturale: ivoriu, ecru, crem, ocru, bej în variantele: netedă, topită și netopită. Am cusut cu fire de mătase naturală colorate în aceeași gamă cromatică obținând un efect stilat de ton în ton și de ușor relief.
Am folosit pânze naturale din motive biografice, ecologice și estetice. M-am născut și am copilărit într-un sat din Transilvania unde tradițiile torsului, țesutului, cusutului și brodatului încă erau vii. Una dintre străbunicele mele, atunci când eram foarte mică, încă mai cultiva cânepă parcurgând într-un an tot ciclul de la semănarea ei până la obiectul finit: cearșaf, cămașă sau sac. Eram impresionată de albastrul florilor și de luciul semințelor de in. Am asistat de multe ori la complexul proces de pregătire a urzelii și mai apoi la țeserea pledurilor sau covoarelor. Toate aceste operațiuni diverse și complexe le făceau niște femei autodidacte, înzestrate cu talent și înțelepciune iar acțiunile lor îmi semănau a magie. Am înțeles și că, din păcate, toată creația lor este făcută din mers alături de activități gospodărești epuizante, de cele mai multe ori ea nefiind apreciată. De asemenea că puterea de materializare a obiectelor făcute de ele era afectată de mijloacele materiale limitate și de contextul social. Doresc să integrez meșteșugurile într-un act artistic asumat având statutul pe care-l merită.
Am ales pânze nevopsite, marea parte a lor fiind cumpărate de la o firmă românească care fabrică o gamă mare de țesături naturale de la rustice la sofisticate, respectând mediul. Uneori pentru a completa varietatea de texturi sau gama cromatică dar și din rațiuni ecologice am folosit materiale reciclate de la magazine second-hand sau resturi de materiale de la croitorii.
Pentru brodarea textelor folosesc fire de mătase naturală care creează un contrast de textură cu pânza și armonizează simplitatea naturală cu luxul.
Brodând manual textele experimentez alte raporturi cu timpul decât în cazul unei broderii mecanizate sau a scrisului cu cerneală pe hârtie, de exemplu. Creația laborioasă și ritmică îmi oferă un cadru meditativ pentru introspecție.
Vernisaj expoziție: sâmbătă 30 septembrie ora 19:00