Doream ca după-amiaza să nu se sfârșească niciodată

Evenimentul face parte din Festivalul European de Teatru Eurothalia.

Joi 28 septembrie evenimentul va include un artist talk cu Mihai Lukács de o jumătate de oră, cu începere de la ora 18.00.

„Pornind de la câteva pagini scrise și de la mărturii despre Bondy Horovitz, un supraviețuitor evreu al lagărelor din Transnistria și ulterior profesor la Institutul Politehnic din Timișoara, încerc să înțeleg de ce acesta se sinucide în 1970. Există un val de sinucideri ale supraviețuitorilor de Holocaust la aproximativ 25 de ani după eveniment, un exemplu notabil fiind Primo Levi. Am aflat în urmă cu un an mai multe detalii despre Bondy, personajul uitat, de la Miriam Bercovici.  El scrie începutul și finalul jurnalului doamnei Bercovici din adolescența sa în Transnistria, un document important pentru înțelegerea Holocaustului românesc, document aflat în prezent la Muzeul Holocaustului din Washington. Am încercat să aflu ce s-a întâmplat cu Bondy la Timișoara, după întoarcerea din lagăr, și să îi spun parțial povestea. Așa cum scria la finalul acelui jurnal: «În răstimp de doi ani - din nefericire -, soarta a făcut peste mine pași de uriaș. Cunosc din viață mai mult decât dacă aș fi trăit o sută de ani.» Titlul proiectului este inspirat tot de o fraza de-a sa, scrisă cu o săptămână înainte de deportarea în Transnistria. Video eseul reprezintă și o reflecție personală asupra memoriei orașului și a supraviețuitorilor de Holocaust care au trăit în oraș.” - Mihai Lukács

Artist: Mihai Lukács

Mihai Lukács (n. 1980, Cluj-Napoca) este regizor de teatru, artist-cercetător și președintele Centrului Dialectic. Doctor în studii de gen comparate al Universității Central Europene din Budapesta cu o teză despre regizorii isterici Stanislavsky, Meyerhold și Artaud. Practica sa artistică adresează contraistoriile locale și cercetarea afectivă a arhivelor (Arhiva de Sunet, București, 2020 - 2022; 1996, București, 2021; Panica liliachie, București, 2021; Bani gheață, București, 2021; All I Want for Bucharest is an Earthquake, București, 2019; Cultul Personalității, București, 2018; The Jester; Or How to Embody the Archive, Hong Kong, 2018; De ce dezastrele aleg marile orașe, București, 2016), criza refugiaților (Oedip la Timișoara, Timișoara, 2021), credința și excluderea (MAMA: Nuclear, București, 2022; MAMA, București, 2020; Enoria Procleților, București, 2015; Liturghia Sfântului Haralambie, Stuttgart, 2014) sau politicile locative (Dezvoltatorii, Cluj, 2020; La Harneală, București, 2014; Semne pentru PAFA, Cluj, 2013).

Proiect realizat cu sprijinul unei burse de creație artistică Energie! acordate de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”

Parte din

Doream ca după-amiaza să nu se sfârșească niciodată

Doream ca după-amiaza să nu se sfârșească niciodată