Vernisajul Queer love: desire, intimacies, rights, visibility va fi marcat de o intervenție performativă #FLUID.
text & concept: Paula Dunker
muzica: Alex Bălă
video: Bogdan Lazãr (din arhiva Centrului Național al Dansului)
În 1928, la 14 ani, Dumitru Checais vede la București recitalul Josephinei Baker. Se întoarce la școală a doua zi și, inspirat, le dansează colegilor stupefiați care îl poreclesc Trăsnilă, după care îl poreclesc Trixy, nume cu care Checais merge până la capăt.
În Universul Literar din 30 martie 1943 putem citi: „Repede Trixy iubește și se iubește demoniac. Nu îi rezistă nimic, nu își rezistă! Se consumă cu o voluptate rar întâlnită, halucinant. Din rafinament dus până la uitare se împrăștie, se vaporizează, ca ajuns în coada unei volute să coboare și să se întregească într-un stadiu inițial de la care a plecat și de la care pleacă într-un saltio.”
Într-un interviu publicat în 1984, Trixy Checais în vârstă de 70 de ani este întrebat ce ar alege dacă ar porni din nou în viață. Acesta răspunde: „Tot dansul m-ar pasiona, deși am avut de suferit de pe urma lui. Mă gândesc că mi-ar plăcea și arheologia.”
Cine a fost acest splendid super erou queer local? Și de ce s-a vorbit atât de puțin despre el? Care e moștenirea pe care ne-a lăsat-o? Și cum putem aduce azi printre noi dansul său magic în lipsa oricărei înregistrări video cu el?