Performance-uri: Dan Perjovschi, Lia Perjovschi, Teodor Graur

Evenimentul face parte din Zona &.

Dan Perjovschi

Cu și fără România
O prezentare performativă despre contextul și practica folosirii corpului

„Imediat după Revoluție, când eram săraci lipiți, corpul artistului era cel mai ieftin material. Și cel mai radical. Doar se murise pentru libertate. În 1993, la Festivalul Zona 1, mi-am tatuat numele țării pe umăr ca răspuns la un context național toxic, iar în 2003 (Zona 4), ca răspuns la noua mea condiție de artist international, l-am scos. Între timp, România a devenit membră al Uniunii Europene și tranziția de la comunism la capitalism s-a încheiat. Contextul local și internațional din jurul performanțelor mele s-a schimbat. Eu nu mai lucrez cu corpul, dar diverși oameni și artiști continuă să își tatueze desenele mele pe corp. În 2020 m-am vaccinat anti-Covid în același loc, pe același umăr. Contribuția mea la ZONA & va aduce în atenție istoria și post-istoria acestei acțiuni.”

Dan Perjovschi trăiește la București și Sibiu. Desenează critic, cu umor direct, pe pereții instituțiilor de artă din toată lumea, comentând politic, social și cultural cotidianul societății globale. Desene lui alb negru sunt editoriale vizuale. A avut expoziții personale la Tate Modern Londra, MoMA New York, Macro Roma, Moderna Museet Stockholm, Reykyavik Art Museum, Vannabbe Eindhoven, Ludwig Cologne, Kunsthalle Hamburg, Nasher Museum Duke University sau Kiasma Helsinki, precum și expoziții de grup la Centre Pompidou Paris, Tate Liverpool, Castello di Rivoli Torino, MoMA San Francisco, MUAC Mexico, MAM Varsovia, MCBA Lausanne, sau MOT Tokyo. A participat la Documenta 15 și la bienalele de artă de la Istanbul, Veneția, Sao Paulo, Moscova, Sydney, Lyon, Dublin, Iași, Timișoara și Jakarta. A primit premiul George Maciunas în 2004, premiul ECF Principesa Margriet, Amsterdam 2012 (cu Lia Perjovschi) și în 2016 premiul Rosa Schapire Kunsthalle Hamburg. Perjovschi este laureatul Fundației pentru Drepturile Omului Gheorghe Ursu (1999) și al Galei Societății Civile, CERE Participare (2016). Din 1990 până astăzi publică desene în Revista 22, București. Din 2010 face la Sibiu proiectul de artă în spațiul public Ziarul Orizontal. Din 2009 o instalație desenată se află permanent la NTK, Biblioteca Națională Tehnică Praga.

Lia Perjovschi

Lupt pentru dreptul meu de a fi diferită

„Rememorez (deconstruind) performanța făcută în 1993 în cadrul Festivalului Zona: o plasez în contextul general al anilor '90, iar profesional în șirul altor performanțe prezentate în alte ediții ale Festivalului Zona (1991, 1996, 2004). Mă voi folosi de un PowerPoint cu text și imagini pe care le explic. Accentul cade pe lucrarea/performanța din 1993 (care a constat într-un dialog cu o păpușă de cârpă de dimensiunile mele, un dublu). Aduc păpușa de cârpă cu mine, dar este o alta performanță, pentru că sunt în altă stare și alt timp (2023).”

Lia Perjovschi (n. 1961, Sibiu, România), trăiește și lucrează la Sibiu și București. A studiat la Academia de Artă din București între 1987-1993. Este fondatoarea și coordonatoarea AAC/CAA (Arhiva de Artă Contemporană/Centrul pentru Analiza Artei), o instituţie informală care a funcţionat sub diverse denumiri începând din 1985, şi a KM — Muzeului Cunoaşterii, un proiect interdisciplinar şi educaţional care are la bază cercetarea începută de artistă în 1999 şi care continuă pînă astăzi. Activitatea ei poate fi rezumată ca un parcurs care pornește de la corpul fizic către corpul universal al cunoașterii, fiind prezentată în cadrul a peste 700 de expoziții, prezentări, workshop-uri ce au avut loc peste tot în lume. Deși practica ei se exprimă într-o varietate de medii artistice, Lia Perjovschi a fost în principal interesată de producerea unor contexte propice pentru dialogul intelectual. Lucrările ei au fost prezentate în contexte instituționale diverse, printre care Galeria Ivan, București (2022), Muzeum Susch, Elveția (2020); Kunsthaus Hamburg și Museum der Moderne Salzburg (2016); MUSAC, León, Spania (2015); Nasher Museum of Art, North Carolina, și Bienala din São Paulo (2014). A participat la Festivalul Zona din Timișoara la edițiile din 1993, 1996, 1999 și 2003.

Teodor Graur

Revizitare Speaking to Europe (From Europe) 

Autorul prezintă audienței, în reluare, ideea performanței de referință realizată la Timișoara în 1993. Aceasta constă dintr-un monolog, dat fiind că la întrebarea repetată cu obstinație – „Alo, alo, mă auziți?” – nu există niciun răspuns din partea unui presupus interlocutor. După o serie de încercări fără rezultat, performând în spațiul dat și mutând punctul de stație (pentru a îmbunătăți calitatea transmisiei/recepției), acțiunea se oprește. Partea a doua este inspirată, ca și cea dintâi, de actualitatea contextului internațional, punând accent pe anumite tensiuni și provocări existente pe scena geopolitică a momentului. Având în vedere faptul că rolul de apărare a statelor moderne, susținut de forțele armate, apare astăzi ca o necesitate obiectivă, iar omenirea începe să conștientizeze asta, un nou spirit naționalist e pe cale să renască. Se organizează parade militare unde publicul participă cu entuziasm. Imnurile și marșurile pentru defilare sunt adevărate „capodopere” care susțin acest spirit. Având ca fundal sonor astfel de piese muzicale, autorul propune un show coregrafic specific.

Teodor Graur practică arta contemporană de la începutul anilor '80. În perioada totalitară, el a reacţionat cu mijloace specifice – prin performance, de pildă – împotriva sistemului. În deceniul următor, în contextul tranziţiei, a fondat grupul Euroartist Bucureşti (alături de Olimpiu Bandalac) şi a participat la pregătirea studenţilor în cadrul STUDIO498 – o clasă liberă de metode tradiţionale, înfiinţată ca soluţie alternativă. După 2000 a fost invitat la expoziții internaţionale (precum In Search of Balkania, 2002 şi Blood and Honey, 2003) care priveau Europa Centrală și de Est. Totodată, a fondat spațiul de artă HT003 Gallery din Bucureşti, unde a promovat artişti tineri. În ultimul deceniu, a abandonat reprezentarea narativă (fotografie, pictură) în beneficiul construcţiei spaţiale şi design-ului de obiect, rămânând fidel instalaţiei, ca mijloc predilect. A expus, printre altele, la Sandwich, București (2023, 2021); Bienala Art Encounters, Timișoara (2017, 2015);  Galeria Nicodim Bucureşti și Los Angeles (2018, 2016); Kunsthalle Bega, Timișoara (2020), Plan B Cluj (2016), tranzit.ro/București (2014).

Parte din

Timișoara 2023 la nesfârșit

Timișoara 2023 la nesfârșit