Fenomenul muzical tânăr (pop-rock, jazz, folk, electro) nu mai aparţine de mult unor iniţiaţi, uneori marginalizați. Revoluţia din 1989 a câştigat libertate de creaţie şi expresie. Cu observaţia esenţială că, şi în perioada constrângerilor din regimul comunist, această muzică şi întreaga (sub)cultură dezvoltată în jurul ei au constituit o treaptă în devenirea individuală.
Timişoara reprezintă, muzical, un adevărat far pentru toată ţara, inclusiv pentru Bucureşti. De multe ori, cele mai importante evenimente erau și sunt organizate acolo (Festivalul „TimRock” din anii ’80 este primul exemplu dintr-o întreagă serie evazată în prezent; „Gărâna Jazz” este pus la cale de 27 de ani tot de acolo); muzicienii timişoreni sunt urmăriţi cu interes pretutindeni. Există destule cazuri de compozitori, instrumentişti şi solişti timişoreni care s-au stabilit în Bucureşti şi în alte oraşe importante. Din păcate pentru cultura noastră, și mai mulţi au emigrat. Au continuat să creeze în străinătate, că a fost vorba de hobby ori de o prelungire a carierei din ţară, uneori peste ceea ce realizaseră aici.
Condiții obiective au împiedicat publicitarea muzicii Timișoarei, așa cum ar fi meritat. După 1990, libertatea jurnalismului a creat premisele revenirii asupra creuzetului de pe Bega. Istoria reală s-a înșirat precum mărgăritele, plecând de la arhivele identificate din varii surse (în primul rând cele din portofoliile Electrecord, Radio şi TVR, dar şi din arhive private). Și a putut fi articulată și continuarea, o dată cu apariția noilor artişti şi a creaţiilor lor.
Personal, am revenit în acest an la adâncirea și sintetizarea unor cercetări pe care le întreprind încă din 1990. În 2023, anul Timișoarei – Capitală Europeană a Culturii, am avut ocazia să mă apropiu şi fizic de spiritul locului (se vorbeşte chiar de un sound bănăţean, de la Phoenix încoace, fără a extrapola). Adaug întâlnirile cu muzicienii din diaspora, care peste vară revin în locurile natale. Pe lângă concentrarea cercetării și publicitarea ei în diverse modalități, sistematizarea rezultatelor a presupus identificarea unor arhive inedite, care să ilustreze și să întregească imaginea finală.
Prima acțiune este și interactivă: susținerea unei conferințe acasă la „împricinați”, care să lege momente esențiale din muzica Timișoarei într-un „tur ghidat”. Cu exemplificări audio-video, dar și în interacțiune cu muzicieni / actanți de ieri și de azi, nu în ultimul rând spectatori: fani, martori oculari, tineri interesați.
Casa Tineretului este locul ideal al acestui eveniment, plecând de la „istoria muzicală” a așezământului - gestionat de Fundația Județeană pentru Tineret Timiș - și până la statutul actual onorant, acela de „singurul centru de tineret din România care deține Certificatul de Calitate pentru Centre de Tineret din partea Consiliului Europei”.
Remember / warm-up: ora 18, momentul când, în anii ’70 – ’80, în holul Casei Tineretului a funcționat celebrul Club PM6; invitat special: Mimo Obradov din acea echipă, în același loc.
Rock, Jazz, Folk, Pop, Electro... Ieri la Timișoara, azi în Europa. Despre locuri, oameni și muzica lor. Toate aceste subgenuri muzicale despre care facem vorbire se constituie în primul cârlig cultural pentru generaţiile de tineri. Toate celelalte comunicări on-line și off-line asociate acestei conferințe sunt menite să se alinieze cu obiectivele Strategiei Culturale a Timişoarei.
Doru Ionescu