Proiectul Sclipici Rezidual s-a materializat sub forma unui „continuum performativ” apărut ca o imagine instantanee, un „pliu” care răspunde unui cataclism apocaliptic, explorând câteva posibilități realizabile într-o eră post-antropocenă. Performance-ul are loc într-un cadru suprarealist creat în urma unei apocalipse ciudate, ce a transformat totul în sclipici. Sclipiciul este o metaforă pentru moloz și rămășițe, martori ale unei vieți trecute. Prin urmare, reluarea perpetuă, repetarea aceleiași povești devine o formă de supraviețuire. Actul performativ împreună cu povestea în sine sunt instrumente care pot ajuta umanitatea să își înțeleagă, să își accepte și să își depășească sfârșitul, precum și să îi inspire renașterea.
În viziunea artistei Adina Mocanu: "noi, oamenii, ne aflăm la sfârșitul unei ere a existenței noastre. Societatea are nevoie de o reorganizare și trebuie să găsim o nouă definiție pentru noua noastră identitate în contextul internetului, al globalizării, al aproprierii culturale, al dezastrelor ecologice și umanitare, al supraîncărcării tehnologice, al războaielor, al pandemiilor.
În opinia mea, o apocalipsă s-a întâmplat în trecut, se întâmplă în prezent și se va întâmpla în viitor. Este o întruchipare a modului în care oamenii au ales să își scrie istoria și nu sunt optimistă că vom reuși să punem capăt procesului distructiv. Sunt, totuși, optimistă în legătură cu ceea ce vor face supraviețuitorii, după ce se calmează spiritele; dar mai întâi vor trebui să se recompună, să facă față pierderilor - și în principal, pierderii vieții așa cum o cunoșteau, viața la cele mai înalte culmi ale societății umane, "viața strălucitoare".''
Performance-ul este însoțit de o carte de artist care conține transcrierea sa.