Am căutat o sinteză între artele nemișcării și artele mișcării. Ne-am dorit să o vedem acționând în corpul dansatorului, singurul capabil să unească sculptura și ritmul. De asemenea, am căutat un exercițiu de modelare și traversare în spațiu, forme desenate de mișcările corpului și imobilitatea ca act. Pornind de la aceste gânduri, a luat naștere performance-ul “Sculpting Space” care pune problema relației dintre corp, materie, spațiul în care se desfășoară, și public; fiecare dintre aceste componente având un rol bine definit în înțelegerea întregului act. În plus, „Sculpting Space” propune și imersiunea în spații de dimensiuni diferite, chiar cu utilitate și specific diferite, urmărind o călătorie în ceea ce definim și simțim ca „spațiu”. Ce lasă în urmă publicul, după vizitarea unui spațiu? Ce rezistă după actul unui performer? Ce tip de gânduri, emoții, mișcări se păstrează?