Afișul, ca document istoric, cu toate limitele sale, este un martor palpabil al schimbăii. Putem spune că asistăm la renașterea afișului artistic cu temă politică.  Exprimarea directă prin utilizarea unor simbloluri binecunoscute - secera și ciocanul, steaua roșie, turla bisericii sau  steagul; așezate întrun context diferit, acestea accentuează caracterul mobilizator, propagandistic al mesajului transmis. 

15 martie 1988 deschide șirul de proteste ce au avut loc în capitala Ungariei în această perioadă. Mulțimea  (aproximativ 15-20 de mii de persoane) a scandat pentru prima data lozinci pentru libertatea presei, libertatea de întrunire și  democrație.

Au urmat demonstrațiile contra construirii hidrocentralei ungaro-cehoslovace pe Dunăre, din 27 mai 1988, 12 septembrie 1988, 30 octombrie 1988, demonstrația contra planului de sistematizare a satelor din Republica Socialistă România, 27 iunie 1988, comemorarea a 30 de ani de la executarea lui Imre Nagy, 23 octombrie 1988, „Atât a fost a fost deajuns 1945-1989”, 15 martie 1989, „Trăiască China Liberă”, 7 iunie 1989, Reînhumarea simbolică a lui Imre Nagy și a martirilor Revoluției din 1956, 16 iunie 1989, „Picnicul paneuropean”, 19 august 1989, „Praga 1968”, ianuarie - august 1989, „Primul 23 octombrie liber”, 23 octombrie 1989, și „Timișoara suntem cu tine”, 22 decembrie 1989.

Șirul protestelor, demonstrațiilor, adunărilor ce nu mai sunt dispersate de organele polițienești, ce au din ce în ce mai mult doar rol observator, face ca perioada de tranziție politico-economică să fie una pașnică. Perioada 1988-1990 este perioada în care și Ungaria își redefinește trecutul, istoria.  După 15 martie 1989, partidul Socialist Muncitoresc Ungar își pierde treptat  monopolul informațional. Apare în mod deschis diversitatea de opinie, în primul rând neacceptarea căii așa-numitului „Socialism democratic”, dorința de  realizare a unui sistem politic pluralist veritabil, garanție a democrației constituționale.    

Cele 40 de lucrări expuse fac parte din colecția de afișe istorice a Muzeului Național Maghiar sunt prezentate publicului ca urmare a cooperării cu Memorialul Revoluției din Timișoara. Afișul bine compus, prin natura sa, nu are nevoie de nico explicație adițională. Timpul scurs impune pe alocuri una sau două propoziții lămuritoare pentru ajutorul punerii în context. Operele semnate de Péter Pócs, István Orosz, Sándor Pinczehelyi, György Kara sau Krysztof Ducki au devenit cu timpul un adevărat simbol al acelor ani, devenind pe de o parte adevărate formatoare de opinie publică prin mesajul lor clar și tranșant, pe de altă parte, prin valoarea lor estetică, au dat un nou imbold școlii afișului artistic maghiar al zilelor noastre.