Răzvan Anton și Mihai Iepure-Górski, co-curatori ai întregului program Artă-mă. Reintroducere în educația artistică, prezinta seria de expoziții Viitor Anterior/Future Perfect, din perspectiva unor încercări locale de a da sens unui contact intergenerațional între practicienii de artă. În continuarea prezentării vor avea loc:
- Dezbatere: Pedagogia artistică vs Pedagogia orientării prin mijloace artistice, o discuție inițiată de observațiile lui Thierry de Duve cu privire la sfârșitul modelului Bauhaus (vezi mai jos), concentrată dincolo de schematizarea Educației Artistice în Școli Non-Artistice
- Dragă Manualule (Însoțitorul de buzunar) - sesiune de schițe a unui conținut editorial care să răspundă dilemelor pedagogice legate de materialele necesare educației artistice.
„Deși modelul Bauhaus este, sub toate aspectele, fragil, totuși el rămîne norma majoritățiii școlilor artistice, chiar dacă – și mai ales dacă – el se deformează pînă la a deveni irecognoscibil. Căci chiar acesta este momentul în care propriile sale erori se combină cu faptul că trebuie să se lucreze cu niște postulate în care omul nu crede.
Cine n-ar zîmbi astăzi ironic la auzirea cuvîntului „creativitate”? Cine ar contesta, după învățăturile lui Warhol sau Toroni, că în secolul nostru se naște la fel de multă artă din imitație ca și din invenție? Aș încheia aici enumerarea. Pe teritoriul artei, majoritatea pedagogilor fie că sînt artiști, fie că sînt teoreticieni, predau critica modelului Bauhaus în acele instituții pe care le ține în viață tocmai acest model, fără a exista o alternativă la adresa lui. Acest nihilism poate fi orice, dar nu o soluție. Mai mult, eu îl fac răspunzător de accelerarea decăderii acestui model, care devine evidentă odată cu apariția noii generații de artiști care, în vederea succesului, aplică o strategie critică perfect conștientă împotriva instituțiilor artistice.
Printre școlile artistice pe care le cunosc – și am văzut multe dintre ele – cele mai „progresiste” sînt acelea care s-au organizat împotriva modelului Bauhaus, pentru subvertirea acestuia. Produsele acestor școli – căci ele într-adevăr produc artiști – sînt oameni care afirmă ironizarea creativității fără a prezenta un semn incontestabil al talentului.
Ei au mers atît de departe în refuzul mediului și al manufacturii, încît unica lor tehnică este aproprierea ready-made-ului. Ei sînt aceia care, cu ajutorul simulării, au reușit să refuze atît imitația, cît și invenția.”
Thierry de Duve, „Sfîrșitul modelului Bauhaus. Prelegere ținută la Braunschweig în 1997, la Conferința Nüchternheit und Nache. Philosophie und Kunstgeschichte an der Kunsthochschule”, în Balkon, nr. 3, Cluj, 2000, traducere de Alexandru Polgar.
Acest eveniment face parte din Artă - mă. Reintroducere în educația artistică #1
____________
Răzvan Anton e născut în 1980 la Cluj. A studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj (Grafică) și Camberwell College of Arts Londra (MA Desen). Predă la Universitatea de Artă și Design Cluj din 2010 și a făcut parte din colectivul de artiști al Fabricii de Pensule. A fost implicat în proiectul de arhivare digitală a Arhivei Minerva din Cluj. A fost artist rezident la Casa de lângă Sinagogă (Mediaș) în proiectul Absența ca Patrimoniu, în cadrul TRACES (Transmitting Contentious Cultural Heritages with the Arts) în perioada 2016-2018. În noiembrie 2018 a fost artist tranzit/erste în rezidență la MuseumsQuartier din Viena. Între 2019-2021 a co curatoriat programul de arte vizuale al Fabricii de Pensule, alături de Mihai Iepure-Górski. Actualmente face parte din echipa de coordonare a proiectului de arhivare digitală a colecției de fotografii a revistei Dolgozó Nő (Femeia Muncitoare) din Cluj.
Mihai Iepure-Górski e născut în 1982 la Alba-Iulia. Este absolvent al Academiei de Artă și locuiește la Cluj-Napoca. Lucrează într-o varietate de medii încercând din răsputeri să evite să cadă pradă acestora, revine însă adesea la o metodă de lucru care implică parteneriate cu alți practicieni din varii domenii artistice cum ar fi: actori, performeri, muzicieni, designeri modă, etc. Face parte din colectivul de artiști al Fabricii de Pensule din 2014. În octombrie 2018 a fost artist tranzit/Erste în rezidență la MuseumsQuartier din Viena. A participat la a 2-a ediție a Mobile Biennale și s-a aflat între beneficiarii call-ului inițial al Salonului de Proiecte, București. Între 2019-2021 a co-curatoriat și coordonat programul de Arte Vizuale al Fabricii de Pensule, alături de Răzvan Anton. Practica sa curatorială continuă în parteneriate cu varii organizații, cum ar fi: Electroputere Plus, Minitremu.