Podul Ștefan cel Mare, fostul Pod General Ion Dragalina, face legătura între Cartierul Iosefin și Gara de Nord. Inițial, aici exista un pod de lemn, iar la 1871 s-a construit unul metalic destinat transporturilor grele, dar și îndeajuns de înalt pentru a permite circulația șlepurilor care navigau pe Canalul Bega, un traseu maritim comercial folosit la acea vreme. În 1891, podul a fost înlocuit cu un altul, tot metalic, dar modernizat pentru necesitățile vremii.

De altfel, a fost primul pod rutier din oţel care a fost deschis circulaţiei publice. Era cunoscut sub numele de Podul Ancora de Aur sau Podul gării. Era circulat de tramvaiul către venea din Cartierul Iosefin și mergea spre gară. La 1899, cu ocazia electrificării tramvaielor, podul a fost lărgit cu doi metri prin adăugarea a încă două arce metalice. Podul era prevăzut cu parapeţi din fontă fiind considerat cel mai frumos pod al Timişoarei.

La 1939, fiind deteriorat, podul a fost închis pentru circulaţia vehiculelor. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, podul a rezistat chiar şi la trecerea tancurilor grele. Construirea unui pod nou fusese hotărâtă încă din 1937, dar din cauza războiului şi a lipsei fondurilor un pod nou a fost construit abia în 1956. Podul de astăzi este cel construit la 1956 din beton armat, proiectat de inginerii M. Minulescu şi G. Cernescu, din București.