Cel mai longeviv festival de film din Timișoara își sărbătorește cea de-a zecea aniversare chiar în anul în care orașul deține titlul de Capitală Europeană a Culturii. Evenimentul din acest an vine cu o serie de activități diversificate, iar o bună parte din ele se adresează publicului tânăr. Am vrut și noi să vedem ce stă în spatele ediției cu numărul zece, dar și care sunt resorturile care au stat în spatele creșterii „Ceau, Cinema!”. Ce au în comun filmele cu autoironia, curajul, un board game și… hidratarea aflați din interviul oferit de Elisabeta Varga-Piątek, unul dintre organizatorii festivalului.

Ceau, Cinema! sărbătorește în acest an cea de-a zecea ediție. Care e rețeta prin care un festival de film reușește să atingă această cifră aniversară?

Este complicat răspunsul, unul din aspecte este perseverența, nu ne dăm bătuți, cu toate piedicile și dificultățile întâlnite pe drum. Anul acesta ne bucurăm că suntem în Programul Cultural „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii” și că festivalul este finanțat prin programul de finanțare European Echoes, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, din sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii și mai avem și fonduri prin Granturile SEE și Norvegiene.

De la ediția cu numărul unu până acum doi ani a fost foarte greu… cam ca și cei șapte ani de acasă sau ca-ntr-o relație, dacă treci de primii șapte ani, înseamnă că ai reușit. Mai ales în anii de pandemie am ținut să nu întrerupem activitatea, pentru că, dacă faci pauză, rupi relația cu publicul, cu urmăritorii, așa că chiar și atunci când nu știam dacă putem să facem festivalul, ne-am adaptat condițiilor și am continuat.

Faptul că avem o echipă în care ne simțim bine este de ajutor. Tonul pozitiv de aici, atitudinea de încurajare cu focus pe pozitiv, ironia și autoironia fac cumva ca lucrurile să meargă - noi suntem autocritici dar și autoironici.

Un mare avantaj este că Ionuț Mareș, selecționerul festivalului, este la București și, fiind critic de film, parte din diferite jurii și cu o cultură cinematografică cum nu o are nimeni, creează legături și astfel reușim să atragem mulți oameni către Timișoara.

La început a fost mai greu, pentru că trebuie să dovedești cine ești, dar între timp, prin recomandările celor din breaslă, ale actorilor și regizorilor, am ajuns să fim cunoscuți.

Acum zece ani, când a început povestea „Ceau, Cinema!”, Timișoara nu avea niciun cinematograf. Părea o nebunie să te apuci să faci un festival, și totuși, v-a ieșit! Cum era festivalul atunci când nu aveai o sală construită pentru proiecții în oraș?

Era făcut și atunci cu multă pasiune, era mai mult stres pe partea tehnică. În ultimii ani ne-am străduit să investim în echipament DCP, să aducem filme noi din străinătate care se trimit într-un format codat care poate fi transmis doar de pe DCP player. Cum nu exista un cinema care să aibă acest echipament, aduceam echipamentul din altă parte, îl închiriam, invitam specialiști să se ocupe de proiecție, ș.a.m.d. În absența unui cinema, trebuie să faci tu cu tehnicul o sală de cinema încât să asiguri confortul respectiv.

Este clar că festivalul a evoluat enorm în acești ani. Cum ați simțit evoluția culturii cinematografice a publicului din Timișoara în această perioadă?

Nu avem un studiu făcut, dar dincolo de festivalul de film, Pelicula Culturală și Marele Ecran (asociațiile care au fondat și organizează festivalul) au avut pe parcursul anilor, chiar și în absența cinematografelor, proiecții de film. Totul a pornit inițial în 2012 ca un proiect personal în care am simțit nevoia, împreună cu co-fondatorul festivalului, Nicoleta Ciocov, să aducem film în Timișoara. Pe atunci nu era un spațiu dedicat, nu era echipament, duceam filmul în diferite spații pe care le descopeream prin oraș.

Prima ediție a fost la Casa Artelor, în curtea cu castan și de aceea am revenit acolo anul acesta cu expoziția aniversară. Locul este ca acasă pentru noi.

Am vrut să aducem filme românești în festival, în secțiunea „Competiție”, în care în fiecare an le alegem pe sprânceană. Sunt filme care câteodată nu sunt distribuite în țară sau alteori pot fi văzute doar la festivaluri de profil.

Unul dintre laitmotivele festivalului este lubenița. De ce ați ales-o ca logo pentru un festival de film?

Asocierea cu lubenița există de la începutul festivalului și s-a dovedit de succes pentru că poți să reinventezi lubenița în diferite forme, precum au arătat cei 10 ani. Acum 10 ani nu era un cinema care să găzduiască filme în Timișoara, și am descoperit că la Gottlob se afla un cinema cu un astfel de potențial. (*Gottlob este o comună din județul Timiș aflată la o distanță de aproximativ 50 km de Timișoara)

Gottlob fiind un fel de Dăbuleni de Timiș, cunoscut pentru producția de lubeniță, ne-am asociat cu ei, acolo mergeam duminica și arătam filme și astfel atrăgeam public din comună și din Timișoara. A fost o locație pe care am descoperit-o ca fiind utilă și a arătat tuturor că se poate face un cinema chiar într-o comună.

Lubenița nu e doar imaginea festivalului, ci am adus-o și la proiecțiile de film, oferim lubeniță la pahar și credem că lubenița este mai bună ca popcornul. Vara, atunci când trebuie să te hidratezi, mai bine mănânci o lubeniță și te uiți la un film.

Chiar acum mi se face poftă de lubeniță, vorbind despre asta.

Încă de la începutul existenței festivalului, ați acordat atenție publicului tânăr, prin secțiunea „Ceau, junior!”. Cum ați simțit că s-a dezvoltat această categorie de public pe parcursul anilor?

Încă de la prima ediție am avut o animație franțuzească în programul prezentat în Curtea cu castan. Am încercat să avem cel puțin un film pentru publicul tânăr în fiecare an. Avem mulți prieteni cu copii, un nucleu de oameni care vin an de an la festival și rămân aproape. În ultimii ani, sălile au fost pline la această secțiune și ne bucurăm că la Cinema Victoria vin din ce în ce mai mulți copii la proiecții. În plus, ca interes și dezvoltare a domeniului cinematografic, putem spune că ne bucurăm tare mult că sunt actori tineri ce fac parte din festival, precum Otniel Floruț și Rareș Rusan, care sunt alături de „Ceau, Cinema!” de mult timp și în paralel își clădesc o carieră în actorie (cei doi joacă pe scena Teatrului Național Timișoara).

Pentru că vorbim despre publicul tânăr, ce evenimente din programul acestei ediții îi sunt adresate?

Avem secțiunea tradițională Ceau, junior! care conține o selecție de animații în parteneriat cu Animest: o selecție de opt filme din cadrul rețelei Animation Festival Network, care are un fir roșu prin tema prieteniei dintre creaturi diverse. Prietenia este un punct bun de plecare, este prilejul prin care copiii învață să fie empatici cu cei din jur. Selecția de animații poate fi vizionată duminică, la ora 11:00 la Faber (n.r.: Splaiul Peneș Curcanul nr. 4-5) și va fi urmată de un atelier de creație marca Timișoara la cutie, un proiect pe care l-am realizat împreună cu Nicoleta Ciocov și cu cunoscutul ilustrator de cărți pentru copii, Dan Ungureanu. Printre clădirile reprezentative pentru Timișoara, în portofoliul jocului am inclus și Cinema Studio, cinematograful pentru care am făcut lobby împreună cu mai multe asociații ca să fie reabilitat. Acum cinematograful este în șantier, iar la noi este la cutie. Adică poți să-l faci mai repede ca în realitate. La atelierul de duminică, din ceea ce se asamblează la fața locului, dorim să facem o mini dioramă iar copiii să-și coloreze clădirile în culorile pe care le preferă, ca mai apoi rezultatele să fie prezentate într-o expoziție de grup.

Pe lângă asta, la atelier se poate găsi un board game nou, lansat anul acesta, o planșă prin care descoperi orașul Timișoara. În acest joc, patru prieteni de naționalități diferite merg împreună la drum să descopere orașul. Jocul conține întrebări și informații pe traseu și este menit să îmbogățească cultura generală, se poate juca în familie sau între prieteni. Are și o versiune ușoară pentru copii mici, în care te orientezi pe o hartă și descoperi orașul, în miniatură, cu cartierele sale istorice.

Tot pentru publicul tânăr, putem include și proiecția lungmetrajului Surori: Vara în care ne-am descoperit superputerile, (+9), de Arild Østin Ommundsen şi Silje Salomonsen. Filmul face parte din focusul festivalului, care în această ediție va cădea pe Norvegia și spune povestea unor surori de 9-10 ani care pleacă într-o excursie cu tatăl lor și explorează sălbăticia norvegiană. La un moment dat, tatăl cade într-o crăpătură de munte, însă surorile găsesc rapid putere și curaj să rezolve situația respectivă. Este o poveste despre cum să acordăm încredere copiilor și despre cum copiii să aibă încredere în ei înșiși.

Proiecția lui va fi sâmbătă, 15 iulie, de la ora 11:00, la Cinema Victoria.

Puteți viziona între timp spotul aniversar realizat de Ioana Satmari.

Tot în acest an, „Ceau, Cinema!” organizează o serie de discuții cu specialiști din lumea filmului, iar unul dintre evenimentele pregătite presupune abordarea importanţei programelor de educaţie cinematografică. Cine poate participa la discuție și care e rolul ei?

Focusul întâlnirii este cum să organizezi evenimente de educație cinematografică. Este o ocazie de a lega idei și de a afla cum aducem filmul mai aproape de tineri. Poate participa oricine, ONG-uri care vor să creeze un astfel de program de educație cinematografică sau sunt interesați de colaborări cu alți specialiști din domeniu sau au un interes pentru programele de la Cinema Victoria.

Anul acesta am ținut un atelier pentru profesori, în care aceștia au aflat, alături de partenerii norvegieni de la Festivalul de Film Internațional Bergen, cum se pune focus pe diverse teme în domeniul cinematografiei, cum conectăm filmul cu școala.

Pentru viitorul apropiat ne propunem crearea unui ghid care să elaboreze tot ceea ce înseamnă pregătirea unor evenimente de educație prin film. Acesta va conține, printre altele, pașii necesari, resurse de filme gratuite, modul de organizare de discuții ș.a.m.d. Sperăm ca rezultatul să fie un material care poate fi util la clasă, pentru cei care doresc să introducă filmul ca metodă educațională. Profesorii păreau foarte deschiși la întâlnirea avută, iar acum, în cadrul festivalului e rândul organizatorilor din România să împărtășească din experiența lor.

Credem că anul acesta avem un boom de invitați pentru festival, aici numim colaborarea prin Granturile SEE cu focus Norvegia, parteneriatul cu BIFF - Bergen International Film Festival, cele patru paneluri de discuții în care publicul este invitat să participe alături de reprezentanții Animest, Anonimul, One World, care vin să discute și să împărtășească din experiența lor din industria filmului, despre cum se atrage publicul la film, cum se dezvoltă publicul tânăr, despre fundraising (strângere de fonduri) și despre care este rolul festivalului de film și al cinemaurilor de artă în epoca platformelor - toate acestea, pe lângă panelul amintit despre importanța programelor de educație cinematografică.

Aveți recomandări de alte inițiative sau operatori culturali care abordează filmul și educația cinematografică pentru publicul tânăr?

I-aș menționa pe cei de la Cinema Victoria și pe cei de la Contrasens care au avut un program educațional care a atras public tânăr numeros spre cinematografia europeană prin programul CinEd Romania și prin Film After School - Cineclubul Liceenilor la Victoria.

Este important că e al doilea an pentru „Ceau, Cinema!” în Cinema Victoria, și e important să aflăm despre alți colegi din domeniu, ce căi de succes au descoperit pe parcurs. Panelurile din 13 și 14 iulie sunt deschise oricui dorește să participe, o ocazie destul de rară să poți asculta oameni din capul festivalurilor discutând despre subiecte transversale, care ating muzica, filmul și cartea. Și după discuții se continuă cu filme.

Un alt element inedit al ediției aniversare este expoziția pe care ați pregătit-o la Casa Artelor. Ce putem vedea acolo și până când mai poate fi vizitată?

E o expoziție retrospectivă, în care prezentăm afișe și tot felul de detalii care țin de festival și care trece vizitatorul prin istoria celor nouă ani de Ceau, Cinema! Lucian Mircu a gândit de la început imaginea festivalului, iar noi lucrăm cu diverși artiști în fiecare an, avem un afiș oficial și afișe alternative. Am mers de la bun început pe promovarea artiștilor locali, sunt mulți designeri care au colaborat pentru identitatea vizuală a festivalului de-a lungul timpului. Anul acesta, de exemplu, Sorina (Vazelina) Vasilescu a făcut un afiș care conține personaje din filmele care vor fi proiectate. Lia Pfeiffer face an de an trofeele pentru secțiunea competițională Ceau, Cinema! Toate aceste elemente născute de-a lungul acestor ani se vor regăsi în expoziția retrospectivă ce va fi deschisă până în 16 iulie și care poate fi vizitată în intervalul orar 17.00-20.00. Intrarea este liberă, iar expoziția este aranjată împreună cu curatoarea Mimi Ciora, un alt artist cu care festivalul a mai colaborat în trecut.

Mai trebuie să spun că anul acesta, fiind o ediție aniversară, mai avem o componentă specială - o carte album, cu anecdote și întâmplări colectate în ultimii zece ani.

De la an la an, ați diversificat tot mai mult activitățile din cadrul „Ceau, Cinema!”. Putem vorbi despre un festival ce se adresează publicului larg sau doar cinefililor?

Noi vrem să diversificăm publicul, am pornit de la o bulă, cu un nucleu de cinefili care sunt în continuare primii care își iau abonamente la festival și care ne sprijină activitatea și prin donații. Însă dorim să devină cât mai accesibil tuturor, să mergem prin cartiere și să ducem filmul la un public cât mai divers.

În acest an, programul include o proiecție de film accesibilizată nevăzătorilor - Vulpe - vânător, al lui Stere Gulea - la 30 de ani de la lansarea filmului care este bazat pe o carte a Hertei Müller intitulată „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”.

Filmul este accesibilizat prin faptul că cei de la Fundația Cartea Călătoare adaugă o componentă audio la căști care descrie sonor în detaliu întâmplările din film: când se deschide o ușă, când bate vântul ș.a.m.d. Chiar dacă acest public nu vine la festival, fundalul sonor cu descrierea sonoră va fi încărcat pe o aplicație unde poate fi accesat. Este o practică mai puțin cunoscută momentan, dar pe care noi încercăm să o promovăm. Pe platforma respectivă (movie reading, se poate căuta prin google play) sunt doar câteva filme românești.

Am început discuția noastră vorbind despre începuturi și despre momentele în care în oraș nu exista nicio sală de cinema. În viitorul deloc îndepărtat, vom avea cinci cinematografe în oraș. Cum vă imaginați festivalul atunci?

Wow! Va fi wow!

Provocarea este de a aduce public în spații, de cum ne vom descurca ca organizatori, pentru că din punct de vedere al filmelor avem mai mult conținut decât posibilitate de a-l reda în program. Chiar și anul acesta am fost nevoiți să tăiem de pe listă evenimente din program. Atunci când va fi vorba de mai multe cinematografe, va fi și programul mai bogat și așa ajungi în mai multe cartiere și la un public mai divers.

Programul complet al ediției a zecea a „Ceau, Cinema!” poate fi explorat pe site-ul oficial al festivalului: https://www.ceaucinema.ro/.

Acest articol îți este oferit de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, în cadrul Power Station, componenta Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” dedicată creșterii capacității sectorului cultural.