Vacanța poate fi activă pentru tinerii care și-o petrec la Timișoara, localnici sau turiști. Capitala Europeană a Culturii oferă o mulțime de activități numai bune de povestit colegilor la reluarea școlii, iar o parte dintre acestea se află în cel mai nou muzeu al orașului – un loc unde pot afla mai multe despre istoria Timișoarei, pot participa la ateliere, lecturi și proiecții de film sau pot să se scufunde în instalații sonore și multimedia. Anabella Costache, coordonatoarea Muzeului Apei, ne-a povestit despre ce se pregătește în proaspăt inauguratul spațiu de pe Calea Urseni 26. Un muzeu, un festival, un program amplu, o comunitate - toate gravitează în jurul unui punct comun – apa – elementul fără de care viața pe pământ este inimaginabilă.

Cum a luat naștere Muzeul Apei și ce găsesc aici cei care îl vizitează?

Acest loc nou, Muzeul Apei, are de fapt în spate o istorie veche, pentru că el a găzduit fosta Uzină de Apă potabilă a orașului, Uzina Urseni. A fost prima stație de tratare a apei din Timișoara, dată în folosință în 1914. Ea a funcționat până prin 1991, când a fost deschisă noua și încă actuala uzină de apă. La vremea aceea, a fost proiectată de inginerul Stan Vidrighin și de faimosul arhitect László Székely, despre care mulți dintre noi am auzit pentru că este arhitectul multor clădiri frumoase din Timișoara.

De fapt, vorbim despre un complex de trei clădiri istorice care formau Uzina de Apă, cărora li s-a alăturat un nou pavilion care găzduiește recepția muzeului. Clădirile istorice sunt în stil Secession industrial, au fost reabilitate cu mare atenție și ascund tot felul de detalii arhitecturale pe care nu te aștepți să le găsești într-un spațiu industrial. Aș spune că întregul complex e spectaculos. Poate că ați auzit deja de OZN-ul din Timișoara; acolo de fapt este grupul de fântâni, acolo unde apa era extrasă din adâncime. Sunt impresionante, iar vizitarea lor este o adevărată incursiune în timp, prin care conștientizăm cât de mult am evoluat ca oraș și ca societate și cât de importante au fost tehnologia și efortul uman de-a lungul timpului pentru a avea condițiile de trai pe care le avem astăzi.

Ce a însemnat o astfel de uzină de apă pentru un oraș ca Timișoara?

Trebuie să vă gândiți că uzina a fost proiectată pentru cetățenii din Timișoara de la 1914. În acea perioadă, orașul avea în jur de 60.000 de locuitori, adică semnificativ mai puțin decât acum. A fost o etapă foarte importantă pentru dezvoltarea orașului, pentru că odată cu deschiderea uzinei de apă potabilă s-a creat și Întreprinderea de apă-canal a oraşului Timişoara, prima formă de organizare a serviciilor publice din ţară. Practic s-a trecut într-o cu totul altă etapă a vieții în oraș.

Așadar, uzina a transformat radical viața oamenilor, pentru că le-a adus, practic, apa în case.

Da, până în 1914, când s-a pus în funcțiune stația de tratare a apei și s-a realizat rețeaua de distribuție a apei potabile, timișorenii se alimentau cu apă din fântâni de tip rural.

Cum ajunge apa din pământ să fie potabilă și care e rolul uzinei în acest proces?

Asta-i partea mea preferată din uzină, pentru că este foarte încărcată de povești. De fiecare dată când mă duc în clădirea filtrelor, mi se pare că sunt cu muncitorii care filtrează apa extrasă din pământul Banatului. În grupul de fântâni supranumit OZN, apa se extrăgea de la 67 de metri adâncime și pentru că apa din această zonă are foarte mult fier, ea trebuia să treacă printr-un proces de deferizare foarte ingenios și la care cu siguranță astăzi nu ne-am gândi dacă nu am fi familiarizați cu istoria proceselor de tratare a apei. La început, se folosea cocs, cărbune industrial, care reținea fierul din apă după ce aceasta intra în contact cu aerul. Etapa următoare era aceea de demanganizare, adică de extragere a manganului din apă (pentru că și acesta era în cantități prea mari pentru organismul uman), iar acest proces se făcea cu ajutorul unor filtre Bollman cu nisip.

Ca să celebrați acest spațiu plin de povești, ați pregătit o serie de evenimente, printre care și un festival dedicat Muzeului Apei. Ce le propuneți vizitatorilor?

Festivalul se numește Seri de vară la muzeu și va avea loc în două weekenduri, în 21-23 iulie și 18-20 august. În ciuda denumirii, el nu are loc doar seara. Ce-am pregătit? Activități diverse care ne-am dori să fie cât mai atrăgătoare pentru toate generațiile și pentru toate tipurile de public: de la instalații de artă multimedia până la ateliere de olărit, modelaj în lut, pictură, educație ecologică despre apă, proiecții de film și momente muzicale, care sperăm să își atingă apogeul sâmbătă seara (22 iulie) cu o petrecere retro.

Vor fi, așadar, două weekenduri de evenimente, iar primul bate deja la ușă. Ce se va întâmpla aici în perioada 21-23 iulie?

În OZN veți putea găsi o instalație sonoră și poetică în același timp, compusă de Anamaria Pravicencu, Manja Ristić și Daniela Rațiu. Apoi, în stația de filtrare cei de la Electronic Resistance pregătesc o instalație audiovizuală interactivă, în care vom descoperi o lume subacvatică imaginată și care va crea un dialog cu clădirea de patrimoniu. Vom găzdui de asemenea expoziția The Water We Want, o expoziție de desen și pictură realizată de copii, rezultată în urma unui concurs organizat de Rețeaua Internațională a Muzeelor Apei UNESCO. Pe partea de cinema, avem o selecție de trei filme în jurul navigației, respectiv Rowing for Europe de Gerald Harringer, The Sailor de Lucia Kasová și reportajul despre prima etapă a expediției fluvio-maritime Sail Europe Around 2023 realizată de echipajul Circumeuropa. Iar momentul muzical organizat de colectivul Discotecă încoronează într-un fel toate activitățile și instalațiile disponibile în festival. Vom crea un moment de celebrare în care oameni foarte diferiți, care poate că nu s-ar întâlni altfel, vor veni să se bucure de muzica românească a anilor ‘60, să petreacă împreună și să își creeze o amintire din grădina Muzeului Apei. Până și selecția muzicală a celor de la Discotecă va porni de la tema apei.

Ce activități îi așteaptă pe copiii care vor veni la festival?

Copiii pot veni la atelierul de grădinărit urban cu Liliana Drăghici, de la Grădinescu Timișoara. Ea propune o activitate prin care nu doar cei mici, ci și bunicii sau părinții lor pot învăța împreună cum ne putem folosi de plantele decorative pentru a înfrumuseța orice bucățică de pământ, atât în mediul urban, cât și în afara lui. O altă activitate pregătită pentru ei este atelierul organizat de cei de la Oilright, în care se folosesc de uleiul menajer uzat pentru a crea lumânări pe care le poate lua fiecare participant acasă. Tot aici vor învăța cum pot să realizeze din lut propriul OZN, pe care să-l ia apoi acasă, ca amintire de la Muzeul Apei.

Programul invită toate generațiile să participe.

Da, chiar așa este, pentru că locul îndeamnă la asta. Dacă ne uităm la istoria lui, clar că avem de învățat sau măcar de auzit poveștile celor care au prins începuturile uzinei sau au rude care au lucrat aici. Însă și felul în care tinerii se raportează la apă și la felul în care consumăm noi apă astăzi e strâns legat de ce se poate face pentru viitorul apropiat. Ne dorim să construim activități care să răspândească ideea că avem nevoie unii de alții, indiferent de generația din care venim și că lucrurile cele mai bune ies atunci când învățăm unii de la ceilalți.

Și dacă tot am vorbit despre învățare, avem un apel foarte drăguț pentru comunitate, prin care ne propunem să creăm un limbaj comun atunci când vorbim despre apă. Invităm pe oricine dorește, să ne trimită cuvinte, termeni, expresii pentru un Dicționar al Apei. Pot fi idei din orice domeniu, ce le trece prin minte atunci când se gândesc la apă. Noi credem că apa e mult mai prezentă în viața noastră – chiar și în limbaj – , decât ne dăm seama. Și poate că dacă ne amintim de ea și conștientizăm că ne dorim apă în aproape orice moment al zilei, poate că altfel o să ne raportăm și la valoarea ei în viețile noastre.

Ne poți da vreun exemplu pentru acest dicționar? Adică, dacă ne gândim acum la fiul ploii s-ar lua în considerare pentru Dicționarul Apei?

Sigur că da, sunt expresii pe care le folosim în viața de zi cu zi și nu prea mai conștientizăm care era sensul lor inițial sau care-s cuvintele care le compun. Eu mă gândesc spre exemplu la lotcă, un cuvânt pe care l-am auzit foarte recent și care mi se pare fascinant. Cine mai e și pasionat de cuvinte, o să fie cu atât mai ademenit de provocarea asta. Cât despre copii, sunt convinsă că o să aibă o grămadă de idei. Chiar recent a venit un grup de copii la muzeu și erau fascinați de mormolocii din bazinul cu apă de la muzeu. Deci, iată un cuvânt - mormoloci; sau chiar bule de săpun, de ce nu, și ele se fac cu apă.

Dacă aveți idei pentru Dicționarul Apei, le puteți trimite aici.

Așadar, oamenii pot trimite orice le vine în minte atunci când se gândesc la apă. Iar apoi ce se va întâmpla cu acest dicționar?

Pentru început vrem să construim o bază de date prin care să încercăm să prelucrăm ceea ce s-a trimis, să stabilim categorii, să stabilim clar sensurile termenilor colectați. Ulterior, în cel de-al doilea weekend de festival (18-20 august), vrem să invităm artiști ilustratori alături de care să găsim și forme artistice mai jucăușe, pentru a explica o selecție de cuvinte sau expresii din dicționar, și, cine știe, poate chiar un proiect editorial pentru anul viitor.

Când povesteam recent despre evenimentele de la Muzeul Apei, cineva s-a gândit direct la o bătaie cu apă. Veți avea și așa ceva la festival?

Sigur că da! De-abia așteptăm și noi, echipa Muzeului. Sigur că nu se poate să vorbim despre apă fără o bătaie cu apă și o să fie și la muzeu, și la festival.

Sună foarte amplu festivalul pe care îl pregătiți. Ce ne mai așteaptă la muzeu pe parcursul acestui an?

Activitatea Muzeului Apei este gândită în așa fel încât să devină un centru cultural, un spațiu de învățare și de exprimare artistică și suntem recunoscători că putem pune în aplicare planul acesta grație finanțării acordate de Centrul de Proiecte, prin apelul Grow. Pe lângă festival și, bineînțeles, programul obișnuit de vizitare a muzeului, conturăm un program educațional și cultural pe care vrem să începem să-l derulăm din septembrie, în colaborare cu școli, universități și alți parteneri din societatea civilă.

Ne dorim, de asemenea, să găzduim activități și evenimente organizate de alți operatori, dar potrivite spațiului și misiunii Muzeului, așa cum s-a întâmplat săptămâna aceasta, când am găzduit o parte din atelierele de vacanță „Patrimoniul și apa” dedicate copiilor și tinerilor și realizate de „De-a Arhitectura”.

Ideea este să propunem activități recurente în jurul temei apei, însă abordate pluridisciplinar. Spre exemplu, ne putem imagina un program de filme documentare pe teme ecologice sau un program de dezbateri pe subiecte care țin de dezvoltarea orașului, în care locuitorii cartierelor din jurul muzeului se reunesc și dezbat lucrurile care sunt importante pentru ei. Sau un atelier de dans contemporan prin care să ne conectăm la corpul nostru, la elementele naturii și să ne amintim de relația dintre om și natură. Posibilitățile sunt încă nelimitate pentru că încă strângem idei și nevoi din comunitate.

Cum putem ajunge la muzeu?

Cu autobuzul. Din fericire există transport public, nu ajunge chiar până la poarta muzeului, însă cea mai apropiată stație este la 10 minute de mers pe jos. În plus, se poate ajunge și cu bicicleta.

Muzeul Apei se află pe Calea Urseni 26, iar programul său de vizitare este de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 16:00. Accesul este liber, iar în trei dintre clădirile sale există dotări pentru persoanele cu mobilitate redusă.

Activitatea de la Muzeul Apei este coordonată de Fundația Aquatim, cu sprijinul companiei de apă Aquatim SA. Proiectul „Muzeul Apei – racord la rețeaua culturală a Timișoarei” face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul European Echoes, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.

Programul complet al festivalului „Seri de vară la muzeu” poate fi consultat aici.