Romanul DE CE DORMI PE PODEA este o lucrare în proză ​​genială și completă (iar întregul, spune profesorul, este ceva la care nimic nu poate fi adăugat sau de la care nu poate fi luat fără a perturba armonia), asa că ne-am dat libertatea de a ne abate deseori de la text în trecerea de la limbajul literar la cel teatral, pentru a ne apropia de roman. Și ne-a interesat lumea romanelor. De aici intervenția cheie a regizorului – prezența scriitorului în rolul Scriitorului, care își notează, organizează și își schimbă amintirile în fața noastră. 

BUNICA HANA: „Stai jos și scrie, Darko! Lumea nu se va construi singură."

Cu toții am contribuit pe rând la construirea universului piesei cu cel puțin o cărămidă, ceea ce pentru scrierea piesei (Dubravko Mihanović și cu mine) a însemnat în mare măsură - observarea, absorbția, selecția și îndrumarea blândă a materialului care este mai mare și mai greu decât noi înșine, care este viu în scriitor, care este o provocare chiar și de purtat colectiv din cauza importanței mesajului pe care îl poartă și care este atât de fragil pentru că ia naștere din memoria războiului.

DARKO:  „Am scris că nimic nu l-ar mai răni vreodată. Că nimic nu va mai răni pe nimeni!"

Nimeni. Nimic.

Nu.

De aceea am spus această poveste. - Mina Petrić, dramaturg

Teatrul Național Sârb Novi Sad (SRB), Teatrul Orășenesc Gavella (CRO), Teatrul Național Sarajevo (BIH), MESS (BIH)
Regie: Kokan Mladenović

16+

Spectacol interpretat în limba sârbă, cu supratitrare în maghiară, română și engleză