Pornind de la câteva episoade istorice mai puțin cunoscute, expoziția cercetează anumite linii de excluziune din discursurile istorice și ale istoriei artei din România, legate atât de momente întunecate din trecut, cât și de momente de progres. Acest proces ridică mai multe întrebări: ce grupuri, împreună cu poveștile, imaginile și perspectivele lor, au fost excluse din procesul încă în desfășurare de auto-imaginare a României, de la comunități etnice la grupuri sociale, precum cel al minerilor? Ce evenimente din subsolurile istoriei românești continuă să fie trecute sub tăcere? Aici, expoziția „Țara de Foc” inițiază o examinare a implicării, a proximității, precum și a foloaselor obținute de teritoriile românești din proiectul colonial european. Aducând în discuție figuri din această istorie colonială a României mai puțin discutată, cum ar fi cea a lui Iuliu Popper, un participant major la genocidul poporului Selk’nam din Țara de Foc, expoziția va aduce în discuție și alte capitole ale istoriei României: de la cei cinci sute de ani de robie romă la colonizarea Cadrilaterului, la ocuparea Transnistriei și la genocidul evreilor și romilor, de la prima istorie scrisă a primei expediții europene în jurul globului, la alți exploratori și savanți ce au servit proiectului colonial până în secolul XX. 

 Expoziția se întreabă de asemenea, ce genuri, stiluri, limbaje, medii și genealogii artistice au fost excluse, deseori în detrimentul complexității, din istoriile dominante ale artei folosite pentru a construi imaginea de sine a națiunii? Poate cea a icoanelor pe sticlă ortodoxe din Transilvania din secolele XVIII și XIX, multe dintre ele realizate de artiste femei, într-o epocă în care femeile au fost în general excluse din profesia artistică, rezervată preponderent bărbaților pe întreg continentul european? Sau istoria covoarelor transilvănene produse în țări musulmane, colecționate în Transilvania și reprezentate în picturile occidentale europene care ne arată complexitatea circuitelor de schimb ale economiei coloniale globale? Sau genurile hibride de muzică care reprezintă și azi un subiect controversat în România? 

 Aceste exerciții deschid noi orizonturi atât în spațiul românesc, cât și dincolo de el, într-o lume care, de bine sau de rău, devine mai mare decât poveștile pe care ni le spunem de obicei despre noi înșine.