Selma Dragoș este autoare de piese de teatru, regizoare și facilitatoare cu experiență în lucrul cu, pentru și despre copii și părinți. Ea își documentează spectacolele prin intermediul unor ateliere cu copii și părinți și le testează în diverse etape invitând publicul la repetiții deschise. Își dorește ca, la spectacolele ei, „copii să râdă iar părinții să plângă”. 

În prezent, spectacolele ei  pentru copii se joacă la Cluj (Copilul care nu știa de ce merge la școală, o producție MiniReactor, găzduită acum de Stația Teatru, spectacol care a pornit de la ateliere de scriere cu mame și fiice din Zalău), București (nOu - Teatrul Masca, spectacol care a început cu ateliere într-un liceu bucureștean), Sibiu (Povești invizibile, scris de Mihaela Michailov și regizat de Selma a fost premiat cu premiul UNITER pentru „Cel mai bun spectacol de animație/teatru pentru copii”  - o producție a Teatrului Gong în parteneriat cu Centrul Educațional Replika, București, inițiată de actrița Eliza Păuna care a organizat, pentru documentare,  o serie de ateliere cu copii nevăzători din Cluj, Buzău și București). Alte spectacole în această stagiune: Partea 2. Puterea - regia Petro Ionescu, unde Selma a semnat dramaturgia (Reactor de Creație și Experiment, Cluj) și CASIO  - un spectacol de: Călin Deneș, Ana Maria Marin, Ilinca Popescu, Mara Solomon unde Selma a coordonat atelierul de dramaturgie și semnează direcția de scenă, (o producție Reactor de Creație și Experiment)

Acum Selma Dragoș lucrează la o serie de piese scurte adresate copiilor și părinților, toate plecând de la întrebarea „Ce e munca?”. Fiind ea însăși mamă, a fost deseori în situația de a răspunde acestei întrebări  și simte că n-a ajuns încă la un răspuns mulțumitor. Acesta e exact genul de situație în care merită să faci un spectacol.

Participanții vor asculta povestea, vor putea vedea cum arată procesul de creație al unui spectacol și, prin contribuțiile lor, vor influența rezultatul final.

POVESTEA: Târgoveții din Târgu-Ocupat încearcă de sute de ani să scape de pata din centrul orașului, însă nimic nu funcționează. Într-o zi, Trotil Verde, un elev de la Școala Ocupată, găsește o soluție suprinzătoare, dar nimeni nu îi mulțumește. 

ATELIERUL (teatrul de umbre): După lectura poveștii, autoarea va invita copiii să creeze personajele pe care și le-au imaginat sub formă de siluete 2D și apoi, folosind retroproiectorul, să le dea viață, în echipe. Avem la dispoziție carton, foarfeci, cerneluri colorate, retroproiectoare, întrebările copiilor și experiența de viață a cadrelor didactice pentru a da poveștii un final mulțumitor. Sau mai multe finaluri, croite pe măsura participanților.