„Credeți că sunt proastă și ușuratică? La început și eu am crezut că e vina mea și că merit tot ce mi se întâmplă. Dar nu e așa. Credeți că mi-a venit mie singură ideea să mă dezbrac? Uitați-vă în jurul vostru: la televizor, în reviste, pe stradă, în videoclipuri sunt imagini cu femei expuse, umilite. Până și jucăriile pentru fetițe sunt așa. Nu deranjează pe nimeni asta, dar când apar niște screenshot-uri cu mine, făcute fără să știu, ăsta e motiv să-mi distrugeți viața? Îmi transpiră palmele ca dracu’, am emoții. Aș putea să continui, dar nu vreau. Nu mi se pare că asta e o lume în care merită să trăiești. Și cu asta închid. Bufnitură“
Povestea Sînizianei Koenig este despre tineri rătăciți care încearcă să-și găsească drumul în lumea haotică care-i înconjoară. Cum putem iubi cu adevărat când relațiile noastre umane nu sunt conduse de o curiozitate sinceră, ci de satisfacerea unor dorințe egoiste? Aceasta este întrebarea la care spectacolul caută răspunsurile.
Noi, oamenii, suntem cel mai vulnerabili în adolescență. Corpul nostru este în schimbare, ne confruntăm cu o mulțime de stimuli. Dorințele, obsesiile noastre devin din ce în ce mai puternice. Este foarte dificil să te adaptezi și să fii conștient în această cavalcadă de experiențe. Natura impersonală a spațiului online ne face adesea să ne simțim eliberați și suntem mai predispuși să ne deschidem în fața unui străin așezat în fața unui alt ecran decât în fața celor mai apropiați membri ai familiei noastre.
Tema centrală a spectacolului boyz and girlz este relația dintre singurătate și iubire. Un obiectiv al nostru a fost să reducem distanța dintre personaje și public și să oferim un prilej de conversație și reflecție. - Ármin Ricz, regizor.
Spectacolul acesta este despre comunicare. Mai precis despre comunicarea dintre adulți și adolescenți. Oare părinții vorbesc destul cu copiii lor? Dacă răspunsul este da, atunci mai am o întrebare. Despre ce vorbesc părinții cu ei? Un lucru nediscutat poate duce la tragedie. Tabuurile există ca să ne facă viața mai ușoară. Punem un lucru despre care avem foarte puțină cunoștință în această categorie ca să nu trebuiască să vorbim despre el. Oare ne este și frică de acel ceva? Sună îngrozitor, dar cum se poate rupe această convenție? Raportarea nostră la tabuuri este sănătoasă? Dacă ascundem anumite aspecte ale vieții de copii și de adolescenți în spatele replicii: „ești prea tânăr/ă ca să înțelegi", o facem pentru că acesta este adevărul sau o facem ca să ne apărăm pe noi înșine de întrebările care ar urma? – Mark-Cristopher Demeter, asistent regie/dramaturg de scenă.
Regia: Ármin Ricz și Mark-Cristopher Demeter
Dramaturgia de scenă: Ármin Ricz și Mark-Cristopher Demeter
Scenografia: Irina Chirilă
Dramaturgia: Sînziana Koenig
Distribuția:
Băiat - Yannick Becker
Fata Vie - Vadász Bernadett
Tovarăș - Andrei Ele
Mama fetei vii - Éder Enikő
O Fată - Iulia Pop-Dragoș
Profu de religie - Ioan Peter
Mami, Doamna doctor - Oana Kun
Tati - Robert Pavicsits
Durata: 50 minute
Producător: Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad
Co-producător: Teatrul German de Stat Timișoara și Teatrul Maghiar de Stat ”Csiky Gelgely” Timișoara