„Pornind de la câteva pagini și de la mărturii despre Bondy Horovitz, supraviețuitor al lagărelor din Transnistria, profesor universitar la Timișoara, care se sinucide în anii 1970, voi studia arhivele locale, voi consulta documente locale și voi discuta cu membrii comunității evreiești timișorene pentru a afla mai multe detalii despre acest personaj dispărut din memorie. Miriam Bercovici, o supraviețuitoare a Holocaustului din Transnistria, povestește cu afecțiune despre Bondy, care scrie la începutul și finalul jurnalului său din Transnistria, un document important pentru înțelegerea Holocaustului românesc, document aflat în prezent la Muzeul Holocaustului din Washington.

Voi încerca să aflu ce s-a întâmplat cu Brody la Timișoara, după întoarcerea din lagăr, și să îi spun povestea. Așa cum scria la finalul acelui jurnal menționat: În răstimp de doi ani - din nefericire -, soarta a făcut peste mine pași de uriaș. Cunosc din viață mai mult decât dacă aș fi trăit o sută de ani. Titlul proiectului este inspirat tot de un text scris de Bondy cu o săptămână înainte de deportarea în Transnistria. Proiectul reprezintă și o reflecție personală asupra memoriei orașului și a supraviețuitorilor de Holocaust care au trăit în oraș, precum și un omagiu adus victimelor.

În urma cercetării, voi realiza un lecture-performace într-o locație relevantă istoriei timișorene a lui Bondy Horovitz. De asemenea voi înregistra audio diverse soundscapes și interviuri conectate cu istoria lui Horovitz, pe care le voi folosi ulterior pentru a crea un eseu audio, referitor la subiectul prezentat, disponibil ulterior pe platforme digitale specializate. În ultimii trei ani, am colaborat cu Institutul pentru Studierea Holocaustului din România - Elie Wiesel, tematică propusă este strâns legată de această cercetare extinsă. Voi continua colaborarea și pe parcursul acestui proiect individual.”



Mihai Lukács (n. 1980, Cluj-Napoca) este regizor de teatru, artist-cercetător și președintele Centrului Dialectic. Doctor în studii de gen comparate al Universității Central Europene din Budapesta cu o teză despre regizorii isterici Stanislavsky, Meyerhold și Artaud. Practica sa artistică adresează contraistoriile locale și cercetarea afectivă a arhivelor (Arhiva de Sunet, București, 2020-2022; 1996, București, 2021; Panica liliachie, București, 2021; Bani gheață, București, 2021; All I Want for Bucharest is an Earthquake, București, 2019; Cultul Personalității, București, 2018; The Jester; Or How to Embody the Archive, Hong Kong, 2018; De ce dezastrele aleg marile orașe, București, 2016), criza refugiaților (Oedip la Timișoara, Timișoara, 2021), credința și excluderea (MAMA: Nuclear, București, 2022; MAMA, București, 2020; Enoria Procleților, București, 2015; Liturghia Sfântului Haralambie, Stuttgart, 2014) sau politicile locative (Dezvoltatorii, Cluj, 2020; La Harneală, București, 2014; Semne pentru PAFA, Cluj, 2013).