Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara ajunge la ediția cu numărul 12, iar în acest an se desfășoară în județul Timiș, dar și în Banatul Montan. Pe lângă Timișoara, locul-gazdă al festivalului, evenimentele din cadrul programului ajung și la Jimbolia, Sânnicolau Mare, Lugoj și Reșița. Cu Robert Șerban, scriitor și președinte FILTM (pe lângă jobul său full-time la compania Aquatim), am povestit despre tainele cititului, invitații și intențiile zilelor din perioada 25-28 octombrie 2023 dedicate literaturii.

Cum ajunge programul din 2023 al Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara să fie răspândit în cele cinci orașe?

Prin devotamentul și energia invitaților noștri, care dau viață programului FILTM 2023. O bună parte din publicul țintă al festivalului sunt tinerii, elevii. De asta am decis să facem șase întâlniri speciale cu ei, trei în Timișoara, trei în orașe din Timiș. O a șaptea va fi în celălalt mare oraș bănățean, Reșița, când FILTM face a treia oară o descindere. Reșița, în ultimii ani, a cunoscut o dinamică remarcabilă din punct de vedere cultural, în primul rând în zona artelor vizuale. Acolo se întâmplă niște lucruri absolut formidabile, de la parcuri de sculptură, până la prezența unor artiști de primă mână, care nu doar că au expus și au lucrat acolo, în văzul lumii, ci au încercat să activeze comunitatea. E un oraș în care se face literatură de foarte bună calitate, i se spunea și i se spune încă orașul cu poeți.

FILTM va fi în Jimbolia, Sânnicolau Mare și Lugoj și pentru că acolo ajung mai greu scriitorii, iar întâlnirile elevilor cu literatura vie sunt mai rare. Dacă tot facem acest festival, dacă tot vine o serie de scriitori importanți, dinamici, de oameni care contează pentru lumea literară contemporană, fie de la noi, fie din Europa, e cazul să intermediem contactul direct între ei și publicul tânăr. Da, există și scriitori în viață, care fac literatură, care sunt în cărți, alături de autorii clasici. Spre exemplu, Ana Blandiana e autor de manual, Ion Mureșan e autor de manual, ca să dau două nume dintre scriitorii invitați la FILTM. Acești oameni – toți, de altfel, pe care i-am chemat în festival – au un tip special de acuitate și de înțelegere a realității, un mod aparte de a vedea și înțelege lumea, sunt originali prin modul în care scriu.

Literatura înseamnă imaginație, implică un timp în care poți să te desprinzi de cotidian și în care construiești poeme, proze, romane sau pur și simplu să visezi. Nu întotdeauna scriitorul scrie, dar întotdeauna cred că mintea sa e cumva calată pe gândul că totul e literatură. Or, cred că e fundamental pentru cei tineri, și nu numai pentru ei, să cunoască și să stea de vorbă cu cei care imaginează lumi, cărți, universuri.

Amintim că întâlnirile cu elevii se vor desfășura joi, 26 octombrie, în Timișoara la Colegiul Național Pedagogic Carmen Sylva, la Liceul Teoretic Grigore Moisil, la Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga și la Liceul Teoretic Nikolaus Lenau, iar în Jimbolia la Școala Gimnazială. Vineri au loc întâlniri cu studenții la Universitatea de Vest din Timișoara, publicul din Sânnicolau Mare este așteptat la Casa de Cultură și cei din Reșița, la Muzeul Banatului Montan. Orarul exact și invitații fiecărei întâlniri se pot găsi pe site. La Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara vor fi prezenți patru scriitori germani cu origini românești, iar ei se vor întâlni cu elevii unui liceu cu limba germană ca limbă maternă. Cum ați ales scriitorii pentru aceste întâlniri?

Am încercat să facem un echilibru între generațiile literare. În primul rând, să punem în program atât scriitori cu notorietate – care, de regulă, se câștigă în timp, nu printr-un boom –, cât și scriitori tineri, tocmai pentru ca elevii să înțeleagă cât mai bine, din discuțiile pe care le vor avea cu acești scriitori, cum… funcționează literatura. Literatura nu e omogenă, generațiile noi sunt, de regulă în contrapunct cu cele mai în vârstă, nu sunt de acord cu ele, există polemici pe diferite teme, unghiuri diferite de vedere, și e firesc să fie așa. Totuși, sunt și suficiente elemente comune. Nu se poate literatură fără tradiție, nu se poate literatură fără să îi admiri pe unii care au scris înaintea ta. În mod sigur, orice scriitor are câțiva maeștri, declarați sau nedeclarați.

O parte dintre scriitorii care vor merge în școli fac și altceva, au servicii, nu doar scriu. De exemplu, Denisa Comănescu e unul din editorii importanți ai României, e managerul editurii Humanitas Fiction, un cristian este managerul editurii Casa de Pariuri Literare, Florin Lăzărescu lucrează la Muzeul Național al Literaturii din Iași, ca și Lucian Dan Teodorovici care e chiar directorul acestui important muzeu. În România sunt extrem de puțini scriitori care nu se ocupă decât cu literatura, fiecare scriitor român are câte un job. Prin urmare, sunt implicați într-un tip de realitate imediată, care are de a face, mai mult sau mai puțin, cu cultura. Ei intră într-un angrenaj cultural și se cade ca tinerii să afle că meseria de scriitor e, într-un fel, polisemantică și presupune mai mult decât a scrie cuvinte cu noimă. Sperăm să fie interesați tinerii și de lucrurile acestea, nu doar de „personajul principal” în dialogul pe care scriitorii invitați în licee îl vor avea cu elevii, literatura.

Ce poate provoca un scriitor în dialog cu generația tânără?

Curiozitate și interes, sper. Pofta de citit, bucuria de a găsi în cărți lucruri care să-i pună pe gânduri pe cei tineri, să-i emoționeze, să-i... încurce, să-i scoată din comoditate, să descopere lucruri, stări, fapte despre care nu știau. Încercăm să-i îndemnăm pe copii să descopere arta scrisului. Ca om care scriu literatură, de câte ori mă întâlnesc cu elevii în licee sau școli îi îndemn insistent să-și țină un jurnal. Le spun: e bine să aveți un caiet ori un folder unde să vă obișnuiți ca, o dată pe zi, să vă acordați cinci minute în care să sintetizați ce a fost mai important din ziua respectivă – un gând, o întâlnire, o pățanie, poate un vers. Scrisul este cel mai bun instrument de sondare a sinelui. Ne formulăm propria lume în cuvinte, și, așa, personajul principal al ei devenim chiar noi înșine. Iar dacă încercăm să ne înțelegem pe noi, dacă înțelegem lumea în care trăim, e mai simplu să trecem prin ea îmbogățindu-ne. A învăța să scrii la ce te gândești e fundamental, nu doar fiindcă îți păstrezi într-o formă recognoscibilă amintirile, ci și pentru că înveți să te iscodești, să te stârnești. E posibil ca dintr-un număr de x elevi câțiva să continue și să simtă nevoia să scrie, să spună povești. Nu se știe cum se naște un scriitor și ce-l motivează. Unii scriu de mici, alții debutează târziu. Nu există o rețetă, datoria (zic datoria, nu știu de ce…) fiecăruia este să încerce „apa” de fiecare dată când are șansa. Copiii sunt o apă vie pe care noi trebuie să îi activăm și să îi îndemnăm să scrie. Festivalul are și acest rol – să agite apele, să atragă atenția asupra literaturii, să arate că este unul dintre cele mai fermecătoare jocuri cu miză din viața asta.

Raportat la prezent și consumul de carte vs. consumul tehnologiei: contează în vreun fel dacă citim pe hârtie sau digital? Care sunt efectele cititului, în general?

Fac parte dintr-o generație care a crescut cu o bibliotecă în casă, sunt biblioman și cărțile sunt răspândite în fiecare încăpere din casa mea, dar nu cred că e important suportul pe care citim. O afirmație pe care o fac des în public și de care sunt convins – cartea sub formă de hârtie va dispărea. Mă rog, va fi un obiect pe care și-l vor permite oamenii bogați, colecționari sau cei cu nostalgii. Tehnologia va fi atât de ofertantă și prietenoasă cu omul, încât va fi ciudat să umbli cu cărțile după tine. Important e să citim, nu pe ce citim.

Din păcate, timpul pe care îl alocăm lecturii scade tocmai pentru că tentația vizualului e foarte mare. A citi înseamnă și să nu faci nimic altceva câteva ore, să fii doar tu și cartea, tu și scriitorul. Sunt statistici, de la an la an, care spun că românii cumpără tot mai puțină carte, că citesc tot mai puțin. E grav, fiindcă te formezi cu adevărat asimilând încet lucrurile, nu „înghițind” informații. Conștiința unui om cred că se clădește în timp, cu ceea ce învață în familie, la școală, dar și din cărți. E demonstrat medical că cititul dezvoltă creierul, că te ajută să înțelegi mai bine lucrurile. Dacă mergi la sala de sport și faci sport e evident că masa musculară și puterea ta cresc, că relieful mușchilor tăi se vede mai bine față de al unui om care nu face sport. Cititul este un sport al minții. Prin urmare, n-ai cum să nu îndemni tinerii să citească, creierul lor trebuie antrenat și astfel. Sper ca tehnologia să „ambaleze” cărțile de așa natură, încât tinerii, și nu doar ei, să fie fermecați de ele și să citească.

În circuitul carte-editură-festival-public, cum poate un festival să ajute ca fiecare rotiță să fie dezvoltată?

Un festival e o sărbătoare care atrage atenția asupra literaturii într-un mod fast. Facem lucrul acesta de 12 ani, dar fără profesorii de limba și literatura română, de umanioare, care să participe la acest festival, care să participe la lansări de carte, să invite scriitorii în școli, să îi capaciteze pe elevi prin ore fermecătoare la clasă, care să citească ei înșiși mult, e dificil. O spun fără să clipesc, fiindcă asta e trista realitate: sunt puțini profesori de limba română care sunt interesați de lumea literară românească. În alte locuri nu e așa. De exemplu, Iașiul e un oraș care nu seamănă cu Timișoara, la acest capitol. Acolo, cultura scrisă a contat și contează în continuare, există o emulație formidabilă, în zona literară, în liceele din Iași. Profesorii de umanioare ar trebui să fie fermenții care îi fac pe copii să iasă din propria piele și care să îi țină în priză tot timpul, să le stârnească curiozitatea, pofta de a afla, de a citi. Cititul e un exercițiu intelectual fundamental, fără el vei fi pus în dificultate.

Și în festival, dar și în restul anului, scriitorii caută să își facă munca, să scrie cărți, să participe la evenimente culturale, la lecturi publice – mai întotdeauna neremunerate, să meargă în școli, dacă suntem chemați. În Occident, întâlnirile cu intelectualii sunt dese, copiii văd și discută cu oameni care au reușit în viață, care au făcut performanță, și care acționează, implicit, ca niște modele. Când ești tânăr îți trebuie un model, cineva pe care să-l imiți. De regulă, îi imiți pe părinți și bine ar fi ca părinții să le spună, din când în când: pune mâna pe-o carte. Dar un model, ca să fie viabil, îți arată că el însuși citește. Dacă părinții nu citesc, n-o să citească nici copiii. Îi îndemn pe cei care au acasă cărți, ca seara, măcar zece minute, să stea cu cartea deschisă în mâini. Poate îi vede copilul și citește și el.

La Sala Barocă a Muzeului Național de Artă se va găsi un stand îngrijit de librarii de La Două Bufnițe, unde se pot achiziționa cărți, în primul rând ale scriitorilor prezenți, se pot cere autografe pe ele, se poate dialoga.

Aveți câteva recomandări de autori / cărți pentru generația tânără înainte de începerea festivalului?

Sigur. Jurnalul Anei Blandiana, „Mai mult ca trecutul”, apărut, recent, la editura Humanitas. Cartea de versuri „Introducere în poezie”, de Ion Mureșan, apărută la Charmides, cărțile Tatianei Țîbuleac, de la Cartier, cărțile pe care le publică un cristian la Casa de Pariuri Literare, cărți de literatură română contemporană, volumele de proză ale lui Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, Vesnei Goldsworthy, cărțile de și despre istorie ale lui Armand Goșu, volumele de poezie ale poeților, volume unul mai spectaculos decât altul. E o ofertă grozavă, vă asigur!

E ca la pescuit când intri într-o librărie: intuiția, nasul, răsfoitul, norocul, informațiile te fac să-ți alegi cartea pe care vrei să o citești. Dacă nu ești un cititor profesionist, poți deveni ascultându-i pe ceilalți și e bine să-ți faci o listă de lectură. Dacă ești un cititor profesionist, tot e bine să fii atent, editorii se străduiesc să publice cărți bune și frumoase. În plus, sunt revistele literare, precum Orizont sau Observator cultural, spre exemplu, unde cei care sunt interesați de literatură pot să găsească recenzii, interviuri, anchete literare, știri despre lumea culturală.

Lumea literaturii oferă, inclusiv prin FILTM 2023, foarte multe tentații de cea mai bună calitate, care, sunt convins, vor rămâne în memoria celor care le vor da curs.

Programul integral FILTM poate fi accesat pe site-ul oficial: https://filtm.ro/

Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara este organizat de Fundația Politehnica Timișoara, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, prin programul TimCultura 2023 și face parte din programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”.