Loredana Gaiță a început să lucreze în contextul „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii” la sfârșitul lui 2015, chiar înainte de susținerea dosarului de candidatură, continuând apoi să fie parte din echipa Asociației TM2023 până la câștigarea titlului. După un interval de pauză, implicarea ei în proiect a luat forma colaborării cu Universitatea Politehnica Timișoara și în viața altor proiecte. Loredana transpune esența unei direcții a dosarului de candidatură în dezvoltarea acestora:„Filosofia din spatele modului în care am construit capitolul intitulat Teritorii se uita la cum poți influența în bine locuri prin activități sociale, prin coagulări de oameni, prin a aduce anumite subiecte în spațiul public și a le răspunde într-un mod colectiv prin diverse unelte, de la intervenții fizice până la acte artistice care nu lasă efectiv o urmă.”

Cum se poate coagula un colectiv încât să corespundă într-adevăr nevoilor a câtor mai multe comunități, dat fiind diferențele între nevoi și perspective ale oamenilor despre cum poate fi un loc accesat, locuibil sau plăcut?

Practica m-a învățat că nu există un răspuns corect, un grup corect sau un colectiv corect care să ia inițiativă. De fapt, întrebarea ar fi cine vrea să se implice, cine poate și cine e prezent. Iar dacă există o oarecare masă critică, un grup care se regăsește în aceleași valori pe subiectul dat, atunci deja acel grup poate funcționa, poate propune schimbări sau poate răspunde unor situații.

De aici putem dezvolta subiectele proiectelor în care te-ai implicat în diferite roluri. Ne poți spune despre Timișoara verde-albastră, despre programele pentru studenți, despre UPT Campus Creativ și Bright Cityscapes? Cum se poate rezuma fiecare proiect când vine vorba de participarea comunității?

Unul din dezideratele principale ale bidbook-ului era să creștem nivelul de participare publică și de implicare a comunității. Ideea de a activa locuri prin oameni, de a schimba percepția asupra unor locuri uitate, abandonate, neglijate și de a coagula comunități, pe cât posibil, s-a regăsit în fiecare proiect, în oricare poziție m-aș afla în gestiunea lor.

Din punctul meu de vedere, implicarea publicului este cel mai important obiectiv pe care poți să-l urmărești în cadrul unui proiect cultural. Dar asta nu definește clar tipul de implicare, pentru că implicarea poate fi de foarte multe feluri - de la participare, la implicare în programe de mediere, sau chiar la o participare directă la a construi ceva, la a influența un spațiu. Nivelele de participare sunt diverse și nu poți prin fiecare proiect să le atingi pe toate și nici nu cred că ar trebui să-ți dorești. Fiecare proiect e construit într-un anumit fel, are anumite obiective, iar mijloacele de implicare a publicului se aleg în consecință.

Dacă vorbesc de Timișoara verde-albastră, o inițiativă pe care am inițiat-o în 2018, în care ne uităm la un dat istorico-geografic al regiunii Banat și în special al zonei dimprejurul Timișoarei, ne uităm la canalele de desecare ca un factor de peisaj local. Proiectul aduce în atenția publicului rolul lor principal de acumulatori de apă în exces, dar și noul potențial, și anume de a construi de-a lungul lor coridoare ecologice. Aici intervine și o perspectivă urbanistică asupra orașului, prin proiectul cultural se încearcă popularizarea unei viziuni de specialitate și propunerea unor forme de comunicare cât mai ușor de înțeles pentru publicul larg astfel încât el să își dorească să susțină pe viitor o dezvoltare de acest tip.

Activitatea Timișoara verde-albastră de anul acesta a adus oameni într-un loc uitat al orașului și a schimbat percepția asupra unui spațiu total nefolosit și asupra potențialului pe care poate să-l aibă. Ne-am uitat la o zonă din estul orașului, de-a lungul canalului Subuleasa, între Fabric, Plopi și Kuncz - o zonă cu vegetație foarte deasă după care se ascunde un canal, pe care majoritatea locuitorilor nu-l cunosc. Cum acolo se va construi inelul patru de circulație, rămâne întrebarea ce se întâmplă cu canalul după construcția unei artere de trafic importante. Astfel, am contactat tutori din cadrul specialității Urbanism de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara pentru a gândi împreună cu studenții eventuale scenarii de dezvoltare ulterioară a zonei integrând atât drumul construit cât și canalul și zona generoasă de spațiu verde din jurul său care să asigure potențialul de coridor verde. Studenții au propus diverse scenarii de urbanizare care au fost prezentate în cadrul evenimentului din 1 octombrie, Atenție, apă!, pentru a fi văzute și dezbătute împreună cu locuitorii din zonă. Reacțiile au fost foarte pozitive. Pe lângă asta, în urma unui apel deschis, studenții de la diferite facultăți au putut participa și ajuta la implementarea intervențiilor artistice in situ. Am publicat o broșură, ca anexă la Ghidul de bune practici pentru amenajarea coridoarelor ecologice în Polul de creștere Timișoara realizat în 2019, cu focus pe canalul Subuleasa, în care se găsesc și extrase din propunerile studenților.

UPT Campus Creativ este un alt proiect în care implicarea tinerilor este esențială. Aici vorbim despre o viziune prin care coagulăm diverși actori din Politehnică și îi încurajăm înspre o atitudine mai civică, mai deschisă, mai interdisciplinară și promovăm acele proiecte care ies din curriculă, dar care îmbogățesc cel puțin la fel de mult studentul și îl pregătesc pentru o viață și o carieră mai dinamică decât cu ceea ce au fost obișnuiți cei din alte generații. UPT Campus Creativ e o umbrelă foarte largă care cuprinde ateliere pe diferite teme în care studentul se implică direct în subiecte precum arhitectură, amenajări peisagistice, consum sustenabil, scriere creativă, creație, și evenimente care le arată campusul dintr-o altă perspectivă, care aduc activități atipice, de la instalații luminoase la video-mapping. Cum altfel vorbim despre civism decât prin ateliere cu implicare directă. Spre exemplu, inițiativa de plantare alături de studenți în jurul fostelor sere, care acum așteaptă o nouă funcțiune, a reușit să mărească spațiul accesibil tuturor. E un proces foarte fain de recâștigare a spațiului public. Toate atelierele sunt deschise pentru studenți de la orice facultate din Timișoara. Sau, săpăm în istoria campusului și descoperim ce l-a format, căutăm ancore folosind un limbaj mai accesibil, prin benzi desenate, documentare, expoziții, prin care studenții să poată să se identifice mai bine cu locul în care studiază, trăiesc și pe care îl tranzitează în perioada lor de maximă formare.

În campusul UPT, am găzduit și prima ediție a Festivalului Școlilor de Arhitectură din România, proiect inițiat de OAR (Ordinul Arhitecților din România) cu scopul de a aduce laolaltă toate cele cinci facultăți de arhitectură, de a împărtăși experiențe și de a face dintr-un eveniment o unealtă de creștere pentru fiecare facultate, în sensul schimbului de experiențe și a construcției unui sentiment de breaslă încă din anii studenției. Festivalul a fost unul din cele mai importante evenimente pe tema arhitecturii din țară, a adus vorbitori și a facilitat accesul gratuit pentru studenți la niște discursuri și profesioniști incredibile. Câteva prezentări m-au inspirat și pe mine. Cred că e foarte important ca încă din anii tineri să ai acces și să-ți dai seama de cum profesia ta poate să ia foarte multe forme și în același timp să rămâi sincer valorilor tale și unei excelențe în domeniu. Aflăm și feedbackul studenților în urma rezultatelor formularelor pe care le-au primit după eveniment, dar vedem după cât de mare era grupul de studenți strâns în jurul speakerilor după prezentare, că le-a stârnit interesul. De apreciat la invitați nu a fost doar profesionalismul lor, ci și modul în care știu să-și transmită munca. Atunci când vin vorbitori care predau la Harvard, la MIT, ș.a.m.d., se simte formarea lor de a transmite informația în așa fel încât să capteze chiar publicul căruia se adresează în practica de educator.

Pe lângă sesiunile de prezentări, au avut loc mai multe evenimente în cadrul festivalului: trei expoziții cu lucrări de-ale facultăților de arhitectură - un moment important pentru a vedea practici diferite, cum se studiază aceeași materie în diferite școli și cu diferiți îndrumători, sesiunea de conferințe academice CoHeSiOn, activări precum cele cinci pavilioane create în campus - fiecare pavilion coordonat de câte doi tutori de la fiecare facultate, dar cu participarea studenților amestecați din toate facultățile - ca să nu fie o competiție ci doar colaborare. Tema festivalului este dată prin preluarea ștafetei de la Uniunea Internațională a Arhitecților, e vorba de sustenabilitate și de echitate socială în discuția despre sustenabilitate.

Bright Cityscapes, un alt proiect foarte complex, definit de acum un an și jumătate, curatoriat de Martina Muzi, presupune mai multe elemente de participare. Primul element constituie o cercetare, din care se extrag celelalte componente, programul educațional și cel expozițional. Proiectul se uită la oraș începând de la studiul sociologic efectuat de Norbert Petrovici, în care reiese că Timișoara are o resursă foarte mare de ingineri pe care îi absoarbe în economia orașului și fără de care Timișoara nu ar fi Timișoara. Politehnica e astfel un element definitoriu în identitatea orașului.

Programul educațional a însemnat colaborarea între trei studiouri din cele trei facultăți: FAUT, Studioul Borders and Territories de la TU Delft și un studio de la Academia de Design din Eindhoven. Cele trei s-au întâlnit în cadrul unui workshop în Timișoara, prin care au descoperit orașul, s-au familiarizat cu ce înseamnă economia orașului, ce înseamnă zona industrială. Tema comună dată era cum schimbările urbane și ale muncii influențează teritoriile și astfel pot duce chiar la schimbări climatice. Un semestru au lucrat pe tema respectivă iar la final tutorii au ales cele mai bune nouă proiecte, care mai apoi, cu ajutorul curatoarei, au fost transformate în exponate în cadrul expoziției Atlasul distanțelor, deschisă publicului în spațiul ARChA din campus.

Și așa ajungem la programul expozițional. Prima expoziție, Oglindirea ecosistemului, a fost ca un fel de showcase al obiectelor produse în Timișoara, despre care nu mulți știm că sunt produse local. Dacă te uitai mai atent, exponatele erau însoțite și de câteva extrase din cercetarea lui Norbert, pe atunci fiind la început, despre cât produc companiile locale, cât de mare e capitalul străin și tot felul de întrebări, care puteau fi explorate într-un mod critic. Expoziția a fost o radiografie a ecosistemului industrial și în același timp un rezultat al vizitelor noastre în fabricile din oraș, unde s-a manifestat interes pentru o colaborare atipică, care să nu se oprească la ideea sponsorizării, cum se face în mod obișnuit, ci să caute și găsească conținut în companiile respective și feluri de a-l explora.

În Semnalizatoare - Designul nu este un Panou de Bord designeri internaționali, având la bază studiul lui Norbert, au gândit lucrări inspirate din contextul local dar care să aibă relevanță la nivel global. Patru dintre acești designeri au colaborat cu profesori sau cercetători din Politehnică pentru a studia anumite subiecte de nișă și de a vedea cum poate fi diseminat acel studiu în lucrări expuse. Publicul trebuia să meargă cu timp pentru a descoperi povestea din spatele fiecărui exponat și a-i găsi o relevanță personală, de la articole de ziar scrise la începutul secolului 20 în Timișoara în care se vorbea despre design sau industrie, până la ce tehnologii folosesc automobilele de azi, care e impactul lor asupra omului și care e impactul omului asupra lor.

În special relația cu studenții și dorința de a colabora pe mai multe planuri e prezentă în toate proiectele despre care am vorbit. Proiectele culturale au nevoie pentru a se înfăptui de foarte mulți actori, mai ales cele care au un efect vizibil asupra spațiului înconjurător, astfel ele pot fi un catalizator al schimbării, chiar și de scară mică.

Ce se întâmplă după 2023?

Aici cel mai simplu pot să vorbesc despre UPT Campus creativ, care cu siguranță va continua - o unealtă de activare și implicare care abia ce a început să crească și să fie cunoscută în comunitatea universitară. Scopul este întins de-a lungul a 10 ani, de a crește cetățeni activi, implicați și deschiși la minte.

Atenție, Apă! face parte din inițiativa Timișoara verde-albastră, evenimentul face parte din programul La Pas 2023 organizat de CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare.

FAST - Festivalul Școlilor de Arhitectură din România este un festival dezvoltat de Ordinul Arhitecților din România, prin timbrul arhitecturii, găzduit și cofinanțat în 2023 de proiectul UPT Campus Creativ.

UPT Campus Creativ este un proiect inițiat de Universitatea Politehnica Timișoara și Liga AC.

Bright Cityscapes este organizat de Universitatea Politehnica Timișoara și FABER.

Toate proiectele fac parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în 2023” și sunt finanțate de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, cu sume alocate fie de la bugetul local, fie de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.