Columbiada

Columbiada este continuarea unei cercetări mai vechi (licența), dar de la care nu am făcut pauză de când am început-o, asta și prin simplul fapt că mă ocup cu îngrijirea efectivă a porumbeilor răniți, bolnavi, orfani, zi de zi (intercalat, am început însă și alte teme artistice). Deși mă folosesc foarte mult de lucruri și materiale găsite, bursa va fi folositoare în achiziționarea materialelor noi, în cazurile în care nu se poate altfel (de exemplu metal pentru structuri mari, vopsele, lianti, diverse consumabile), în printarea afișelor, a lucrărilor digitale, a cataloagelor și a unor imagini relevante pe sacoșe textile (de exemplu, portrete de porumbei foarte expresive realizate de copii în cadrul atelierelor de creație, sau de mine sau de către alți artiști) Columbiada răspunde nevoii de a fi empatici, de a accepta coabitarea cu alte specii de animale chiar și în mediul urban, de a înțelege nevoile specifice a altor specii și existența lor în preajma noastră. Columbiada este despre asumarea răspunderii asupra evenimentelor cauzate de noi, chiar și pe cele din trecutul îndepărtat al omenirii, și găsirea acelor soluții care să împace pe toată lumea, nu doar pe oameni. Despre porumbelul comun ar trebui să se știe că este o pasăre domestică, folosită de către oameni de mii de ani. Iar în urma procesului de domesticire, porumbelul a rămas cu însușiri ce îi periclitează sănătatea și viața, cum ar fi cuibărirea în același loc și neîngrijirea cuibului, precum și o oarecare neînfricare față de oameni, pe care îi percepe ca sursă de hrană - de unde reiese în plus responsabilitatea noastră față de el. Mediul lui natural nu este câmpul sau pădurea, ci aşezarea umană. Foarte prolific, se reproduce de 5-9 ori într-un an. Prin urmare, ajunge să trăiască în grupuri foarte mari, iar odată cu numărul lor crește și rataîmbolnăvirilor și a mortalității. Sursele comune de apă și locurile de cuibărit sunt adesea focare de infecție. Prea puțini oameni își dau seama sau știu de gravitatea situației, întrucât cei mai mulți porumbei mor foartetineri în locurile în care s-au născut sau, cei care au apucat să prindă primele zboruri, dar în cele din urmă s au îmbolnăvit și nu au mai avut puterea să se ridice zburând, se adună în grupuri la sol, în locuri mai ferite, se înghesuie unul în altul pentru a se încălzi și mor, cel mai adesea în timpul nopții. Întrucât omul a domesticit și introdus porumbelul în urbe, firesc ar fi ca tot el să gestioneze ceea ce a cauzat. De asemenea, frumos și de bun simț ar fi să nu adopte ca și soluții măsuri lipsite de compasiune sau ucigașe, ci unele reale și pe termen lung, chiar dacă acestea implică mai mult efort. Silvia Moldovan a absolvit Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest, Timișoara, secția pictură (2008-2013). În 2017 a înființat Asociația Culturală și Ecologică Sepale. Trăiește și lucrează într-un sanctuar pentru păsări, în apropierea Timișoarei: SEPALE Bird Sanctuary. Schițează, construiește, amenajează peisaje/spații/sculpturi pentru păsări și alte animale, filmează și fotografiază animalele și spațiul lor, vegetația, diverse obiecte. În cea mai mare parte, în facerea lucrărilor folosește rebuturi, materiale și obiecte recuperate (despre care unii ar zice că sunt gunoaie). Urmărește ca lucrările ei să fie funcționale (folositoare animalelor), dar crează și pentru a se relaxa. Nu îi place să folosesc simboluri și metafore, mesajul preferă să fie concis, subiectul ușor de înțeles, iar dacă lucrarea în sine e de neînțeles, o completează cu un titlu sau un text clar. Cu toate acestea, dintr-o nevoie personală de absurd, ca reacție la lumea înconjurătoare sau la propria seriozitate, ori din vise, apar și lucrări ambigue. Sunt pentru ea însăși și pentru oricine se poate bucura vizual sau de starea de spirit pe care lucrările o transmit.