Vlad-Marko Tollea s-a născut la Timișoara. A locuit și în București, Cluj și undeva în vestul nu-atât-sălbatetic-danez însă pe scurte perioade. Cartierul său general a fost și este Timișoara. A crescut într-o familie în care cultura era de preț. Povestește că mama lui, educatoare, atunci când făcea curățenie în zilele de sâmbătă, punea viniluri de Tchaikovsky sau Istoria muzicii universale. Despre tatăl său, care a fost clăpar la Cargo, povestește că i-a lăsat moștenire o droaie de viniluri rock, pop, funk, disco sau punk, fapt care i-au deschis apetitul pentru muzică, dar i-au dat și imboldul de a pune muzică în unele circumstanțe, la diverse petreceri de house și techno în țară. Inclusiv de pe vinil.
Începând cu anul 2015, a avut posibilitatea de a face practică cu Ioana Munteanu, redactor-șef la acea vreme pentru VICE România. Spune că acela a fost punctul în care a realizat că cea mai mare putere de a atrage atenția asupra unor probleme sociale (importante din prisma valorilor personale) a fost pur și simplu să dea drumul reportofonului, să scrie, să declanșeze aparatul de fotografiat pentru a suprinde povești, și restul e deja istorie.
Din anul 2016 a început să fie plătit pentru munca sa în domeniu, de la cotidiene precum Libertatea, începând cu anul 2020, la reviste culturale mai degrabă neconvenționale ca VICE, TLTXT, Trepanatsii, Scena9 sau chiar fanzine în tiraj limitat (AER). Activează și în domenii adiacente de muncă, cum ar fi relațiile publice, coordonarea unor echipe de presă sau scriere creativă pentru diverse festivaluri ori proiecte culturale: Memoriile Cetății, Revolution Festival, CODRU Festival, Caravana ROD. Anul acesta a fost invitat în Casa Jakab Toffler pentru o rezidență jurnalistico-documentară.
A publicat un text în volumul colectiv Underground TM, coordonat de scriitorul Cristi Vicol, volum, publicat de editura Brumar în anul 2022. A scris texte sau materiale care au apărut pe planșe produse de ICR Varșovia, în almanahuri gonzo sau în anchete ori interviuri ziaristice pe subiecte, percepute de unii, ca fiind mai serioase.