Conferinţă de prezentare (multimedia), postări on-line, emisiuni radio-TV (postate pe youtube), pentru a surprinde atmosfera muzicală, de la concertele de club la evenimentele Capitalei Europene a Culturii. Filmez urmărind istoria orală, dar şi dovezile palpabile ale creuzetului muzical timișorean.Locuri, Oameni, Fapte. Acesta este firul roşu al conferinţei efective – un tur ghidat... muzical al Timişoarei. Spectacol cu M. Baniciu şi F. Valkay, când folkistul a fost remarcat de Phoenix. Mama lui N. Covaci şi I. Marchiş au dezgropat valiza cu filmări şi fotografii. /Intelectualii germani; aici a citit Herta Muller şi a cântat E. Eliu. /Avanpremiera operei rock Pro Musica, neaprobată. /Pianul clubului de jazz pe scări. /Arestarea şi molestarea formaţiei Metamorf - scandal la Radio Europa Liberă (W. Totok). /„Orizont" şi prima colaborare a lui Şerban Foarţă şi Andrei Ujică cu Phoenix. /Radio Vest cu Stepan Project. / În Piaţa Operei s-a adunat mulţimea ca la Revoluţie, în 1993 laconcertul electro A. Budritzan (EuROcon), dar şi la opera rock „Undeva în Europa” la revelionul intrării României în Uniunea Europeană (31 dec 2006). / Adunările tinerilor care au dat Festivalul „TMBase”. / Radio Analog de unde s-a dus M. Giura să reorganizeze Gărâna Jazz Festival. /Garajul cu Bestial Records. /Prăvălia Rocka Rolla. Panoplia clasică (artişti, discografie) va fi întregită de atmosferă, una plecând de la simpla situare spre graniţa de vest. În comunism, erau cele mai bogate târguri de discuri şi casete, Occidentul plutea în aer, lumea avea prieteni şi rude emigraţi, mulţi se pregăteau să plece din ţară. Și constrângerea culturală comunistă părea mai relaxată. Dar tot la Timişoara se consemnează şi importante acte de cenzură. Folkul a avut puţini reprezentanţi, dar cu impact – Pro Musica a reflectat ecourile fenomenului hippie. Helicoidal l-a trimis pe A. Daminescu pe scena naţională pop-rock. E. Eliu cânta la Aktionsgruppe Banat.Scena jazz a dat mari personalităţi muzicii noastre: R. Oschanitzky, M. Ţeicu şi P. Magdin (Dixieland), P. Weiner şi P. Hromadka, D. Apreotesei, L. Butoi şi Post Scriptum. Clubul de jazz coordonat de A. Cârcu în anii 70 – 80, recunoscut la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Clubul Pod 16 a ţinut vie mişcarea 90-istă ani de zile. Un saxofonist ca P. Wertheimer a dus şi în Israel şcoala jazz românească. După 1989, Facultatea „R. Oschanitzky” a constituit cea mai bună ofertă de şcolarizare, cu profesori din străinătate. De la concursurile studenţeşti şi până la TimRock (care a prelungit din 1982 festivalul de la Bucureşti - „Club A”, oprit în 1981), iar după Revoluţia Română, „Student Fest”, „Underground” ori „TMBase” au reprezentat borne naţionale pe harta muzicală. Încă două cazuri: „Gărâna Jazz” (care aparţine Timişoarei) şi Gala de Blues Jazz „Kamo”. Arte intersectate: video, literatură, istorie, fusion muzical, dans, teatru (Teatrulstudenţesc „Thespis” şi Diogene V Bihoi), film. Uneori roade ale unor cercetări serioase: autorii, nu o dată, poeţi, graficieni, artişti multimedia. Prin muzică, artiştii au păşit peste graniţele artelor, într-o fuziune cu rezultate notabile. Organizatori şi jurnalişti celebri la nivel naţional: D. Moroşanu, P. Umanschi, I. Marchiş, A. Gherghel (student în Banat), P. Magdin, Mimo Obradov, B. Puriş ş.a. Alătur Bestial Records, pe producătorii audio S. Bîrcă (VoxStar – Studio B) şi E. Biebel (Rocka Rolla). Casa de discuri susmenţionată a făcut posibil în anii 90 – 2000 desantul internaţional al grupului Negură Bunget, produsul rock românesc cel mai cerut la export.Cercetare: în arhivele Caselor Studenţilor din Bucureşti şi Timişoara, arhivele Festivalurilor „Club A”, „TimRock”, „Primăvara Baladelor”, „Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti”, „Om Bun”, „Bucharest Jazz”, „Gărâna Jazz”, „Sighişoara Blues”; Electrecord, site-ul discogs, Kardex-ul Radio România, Arhiva TVR, UCMR, colecţiile revistelor muzicale şi ale celor locale. Şi câteva volume semnate de: A. Cârcu, N. Covaci, Mimo Obradov, B. Kamocsa, I. Tarnoczi, N. Stratone, R. Lupaşcu, M. Mihăieş, A. Daneş, C. Petrescu ş.a. Majoritatea interviurilor va fi filmate pentru a însoţi evenimentul de un film publicat pe youtube: câteva rubrici ilustrate cu arhivă TVR (producţii difuzate pe TVR Cultural, care vor fi şi postate pe youtube). De asemenea, am în vedere cel puţin o ediţie a emisiunii „Puls Rock” (la Radio Rock FM) care să pună în undă (şi podcast) fragmente audio inedite, din arhive private, pe lângă producţiile oficiale cele mai interesante, în contextul studiului. Mai mult, voi redacta şi publica online un text semnificativ (cu numeroase linkuri de trimiteri la postări muzicale importante) despre toată cercetarea, un punct de plecare pentru viitorul volum (sau volume) dedicat(e) muzicii Timişoarei. Doru Ionescu este jurnalist muzical cu exprimare în presa scrisă, radio, TV. Are o activitate susţinută online - studii despre muzică (pop-rock, folk, jazz, electro), descoperiri de arhive audio-video. Investigaţiile sale s-au concretizat, încă din 1990, în mii de emisiuni radio şi TV. Emisiunea Remix (care a debutat în anul 2001) are și astăzi audiență, adresându-se melomanilor, dar și tuturor celor care sunt interesați de domeniul muzical. În paralel, emisiunea a creat arhivă recentă, filmând sute de concerte şi interviuri. Nu în ultimul rând, filmările în diaspora (2010 – 2015) au continuat să întregească la TVR (mai nou şi la Rock FM) portofoliul muzicii româneşti, iar în particular pe canalul youtube TVR (cu 1 250 000 abonaţi). Doru Ionescu a fructificat sutele de interviuri luate de-a lungul carieri în aproape 20 de cărţi. Pandemia a făcut posibilă realizarea unor proiecte inedite, amânate, devenind posibile în echipă: Arhiva Muzeul Rock din România şi Rockul Carantinei. De asemenea, au început să apară rezultate semnificative ale training-ului pe care îl susţine cu o echipă de colegi de la TVR la Botoşani (clubul tinerilor jurnalişti Buzz Media), între care un site al diasporei culturale (romaniadepretutindeni.ro) şi reportajele „Remix Junior” pentru Televiziunea Adolescenţilor, cele muzicale fiind transmise şi la TVR.